Evident că mă enervează la maxim protestul magistraţilor pentru motive evidente, pe care nu are sens să le mai detaliez. Le cam ştie toată lumea, că or tot fost spuse. E foarte naşpa că în supărarea dintre magistraţi şi guvern/parlament, ăia care o muşcă sunt oamenii cu procese şi avocaţii. Iar noi nu avem nicio vină în războiul ăsta, suntem doar ăia care şi-o iau. Pe Guvern îl doare la banană de greva justiţiei, că ei nu grăbesc cu niciun proces pe care îl au. Pe magistraţi la fel, nici ei nu se grăbesc niciunde.

Noi şi clienţii noştri nutrim sentimente înalte, că altcumva nu am cum zice. E înălţător că nu se judecă eliberările condiţionate, numa arestările, că nu se înregistrează cereri la parchete şi că listele de şedinţă cu ce se judecă şi ce nu se afişează cu o zi înainte pe la ora 16, cât să am timp să mă rog de careva să-mi dea un bilet de avion pentru ora 19. Astea ajută foarte mult la crearea unui sentiment de susţinere a protestului.

În fine, nu despre asta vreau să zic. Încerc să mă detaşez de nervi şi să gândesc cu creierul, ca să am o părere. Problema mea e că nu am nicio părere, pentru că mi se pare ambele părţi ale discuţiei au niţică dreptate şi aberează niţel. Înainte de asta, constat că modul în care se poartă acest război este cretin. A doua putere în stat se uită la a treia putere în stat şi spune: „Săracilor, faceţi cum spunem noi, că noi decidem”. Magistraţii, al căror skill la comunicare publică oscilează între aroganţă şi isterie, bagă o perversă de pe Tg. Ogna din ciclul ştiu bătaie că am mai luat şi pleacă la război. Oamenii nu aud decât „nesimţire” dintr-o parte şi „suntem speciali şi merităm” din partea aialaltă.

Magistraţii trebuie să realizeze că nu vor câștiga dezbaterea publică în felul ăsta. Indiferent cum se termină partea cu banii şi cu pensiile (din punctul meu de vedere, extrem de previzibil, CCR o să capseze legea aia), eticheta de sfidare va rămâne. De câte ori vreun dobitoc care se întâmplă să fie procuror sau judecător o să dea de gard, reacţia publică o să fie „şi bou ăsta primeşte 5.000 de euro pensie”. Oamenii nu o să îl vadă pe ăla care nu o fute şi care poate merită îi 5.000 de euro, că aşa funcţionează lucrurile.

Justiţia trebuie să facă curat înăuntru înainte de a aştepta susţinere publică. Sunt conştient că pentru orice jude sau procuror de bum simţ e fantastic de frustrant să primeşti zero aprociere publică şi să îţi iei numa lături din toate părţile. În acelaşi timp, toţi cei de bun simţ, probabil majoritari la număr, trebuie să realizeze că dacă pui un rahat în cea mai curată cameră din lume, o să pută toată camera. Aşa funcţionează lucrurile. Faptul că într-o zi la instanţă totul s-a desfăşurat normal, nu e o ştire. Incidentul cu vreun cretin e o ştire. Faptul că zeci de sentinţe se dau la timp nu e ştire, faptul că stă careva 2 ani în amânări de pronunţare pe o acţiune cu valoare redusă e o ştire. Până sistemul nu va curăţa toate portocalele şi cameliile de acolo, lăturile vor curge în permanenţă, pentru că aşa merg lucrurile.

Bun, revenim la esenţa discuţiei.

Acum ceva vreme, statul român (fără nicio opoziţie la acel moment) a luat decizia să plătească foarte bine magistraţii. Le-o făcut o ofertă greu de refuzat: salarii net peste media celorlalte puteri ale statului, suportarea chiriei, 35 de zile de concediu pe an, concediu de studiu, ceva bilete de avion, pensie după 25 de ani, pensie mare etc. O ofertă foarte bună pentru cine a terminat dreptul, greu de găsit ceva care să o egaleze. Nu e nimic criticabil că statul s-a decis să plătească juzii şi procurorii mai bine decât pe alţii. A mai făcut-o şi cu alte categorii, fără opoziţie. A decis să plătească mai bine medicii decât pe alţii acum ceva ani. Mult timp nu le-a luat impozite la aitişti etc. Pe scurt, în raport de unele categorii, statul român s-a decis să le favorizeze într-o formă sau alta şi nu mi se pare că e nimic rău în asta. Din contră, cred că e foarte bine că a decis să plătească mai mult decât decent magistraţii.

Eu nu ţin minte să fi avut atunci vreo discuţie în societate: gen, vrem să îi plătim pe ăştia mai mult decât pe alţii? Nu ţin minte să existe vreo opoziţie, cineva să spună că nu merită, că e prea mult etc. Ne-am trezit 20 de ani mai târziu cu discuţia asta şi e unfair pentru juzi. Adică, poate că oferta aia o fi fost prea bună, dar statul român a făcut-o. E de căcat să o retragi după ce omul lucrează de 15 ani cu oferta aia pe masă şi pricep frustrarea din palatele de justiţie.

În acelaşi timp, realitatea este că oferta nu o fost chiar atât de bună. Ea s-a îmbunătăţit prin hotărâri judecătoreşti peste ceea ce societatea îşi asumase să ofere. VRS la maxim, bonus de procurori DIICOT la juzii de la secţia civilă a Judecătoriei Pătârlagele etc. nu or fost în oferta aia dată de stat. O fost în hotărâri pe care juzii şi le-au dat singuri, iar asta nu e ok. Înţeleg din punctul ăsta de vedere şi frustrarea din zona politică şi, la scară mai largă, din societate.

Pe al doua linie, Guvernu zice: nu mai avem bani, s-o terminat distracţia, tre să tăiem din cheltuieli. V-am dat timp de 15 ani peste ce primesc alţii, e momentul să revenim la momentul la care vă dăm cât le dăm şi la ăia. După mine, argumentul e un pic de căcat. Pricep că s-or terminat banii, că ştiu să citesc nişte cifre, dar până acum, pe lângă magistraţi, prin pachetele 1, 2, 3 şi 4, aţi transformat o asigurare de sănătate în impozit, aţi luat bursele de la copii, i-aţi futut pe profi şi aţi dat afară trei chelneri de la Guvern. Bă, ordinea în care futeţi oamenii îi cam de rahat. Adică, pricep că balul e gata şi aţi băgat bluzuri să plece lumea acasă, dar aţi trimis de la chef liber profesioniştii şi antreprenorii, elevii, studenţii, profii şi magistraţii. Cam naşpa pentru o societate cu un nivel de antreprenoriat la punctul de combinaţii, cu un sistem de educaţie cu rată abandon demnă de Uganda şi analfabeţi funcţionali către ½ din populaţia cu drept de vot, şi un sistem de justiţie care gâfâie dacă trebe să urce o treaptă şi care încă citează pe uşa instanţei. Nu era mai sănătos să începeţi să trimiteţi acasă de la bal ăia de prin zonele care nu sunt aşa prioritare? Nu mă refer la pachetul 5 amânat pe niciodată, dar iau şi io la întâmplare nişte chestii: di ce avem în continuare prefecturi, dacă tot avem CJ-uri? Di ce am dat 100 de milioane ajutor de stat la Dacia Renault, că nu par să fie în dificultate? Etc. De aceea, pricep frustrarea magistraţilor că „de ce aţi început cu noi, suntem cei mai lipsiţi de importanţă?”. E plin discursul despre cât de mult se lucrează în justiţie, cu numărul de dosare, cu orele de muncă, cu mama dracu.

În acelaşi timp, realist vorbind discursul ăsta nu e corect integral. Nu e sistemul de justiţie atât de performant încât să ceară mai mult decât la alţii. Oricât cred cei din sistem că ei sunt cei mai bravi şi mai cinstiţi dintre traci, realitatea că sistemul nu funcţionează mai bine decât alte instituţii ale statului. Nu merge mai bine justiţia decât sistemul medical, cel de educaţie, poliţia sau Garda de Mediu. Merg prost toate, din motive care ţin de legi, de organizare, dar şi de calitatea oamenilor dinătrul lor. Nici nu se lucrează chiar atât cât se clamează, hai să nu ne mai minţim. Da, sunt secţii ale unor instanţe care sunt fantastic de aglomerate şi unde se lucrează foarte mult. Dar nu toate şi nu la toate instanţele. Dacă aruncăm în faţă doar listele de şedinţă cu 90 de cauze de la unele secţii ale unor instanţe, păcălim oamenii, că nu e peste tot la fel. Numărul de dosare mediu pe cap de judecător e foarte înşelător. Dacă stai cu o bucă pe o plită încinsă şi cu o bucă pe o bucată de gheaţă, media e bună, dar în realitate e vai de curu tău, spunea cineva mai deştept ca mine. Pe scurt, o parte din judecători lucrează foarte mult şi bine şi cred că merită banii ăia. O altă parte nici nu lucrează atât de mult şi mai şi lucrează prost, aşa că nu cred că merită banii ăia. Nu ştiu care îs mai mulţi. La parchete ştiu sigur care sunt mai mulţi, e un dolce far niente la majoritatea, încât nu văd sensul să plătim atâta. Însă atunci când se lucrează fantastic de inegal, dar tre să îi plăteşti la fel, că nu îi poţi plăti la dosar, nu lucrează cu cartofi, e greu de decis ce faci: îi fuţi cu salarii şi pensii mici pe ăia care chiar lucră sau devii donator cu ăia care nu lucră de banii ăia?

Probabil că soluţia este una pe un termen lung şi complicat în care să te asiguri că lucrează toţi cam la fel de mult şi de bine. Până atunci, dintr-o parte a discuţiei vedem cum la PICCJ lumea vine la lucru la 10 şi pleacă la 12, iar din partea cealaltă vedem cum la secţia penală de la CAB se stă până la 9 seara.

Prezentarea asta ar putea continua. Mi se pare că fiecare dintre părţi are parţial dreptate, iar parţial aberează. Nu ştiu ce să cred despre situaţia salariilor şi a pensiilor din sistemul de justiţie. În principiu, cred că oamenii ar trebui să fie bine plătiţi şi să aibă o siguranţă şi un statut social corespunzător celui de putere în stat. Cred însă că ar trebui să livreze un serviciu mult mai bun decât o fac, iar o parte din responsabilitatea serviciului prost nu vine doar din exterior, ci din interior, din incapacitatea sistemului de a se curăţa de cei care nu ar trebui să fie judecători sau procurori. Cred că independenţa sistemului de justiţie implică inclusiv un statut financiar, dar nu cred că independenţa trebuie să fie confundată cu iresponsabilitatea, aşa cum se întâmplă azi. Cred că condiţiile de muncă din multe instanţe şi parchete trebuie urgent îmbunătăţite, dar cred şi că sistemul trebuie să facă mai multe eforturi pentru asta, că nu e vorba doar de bani acolo. Cred că trebuie redus masiv numărul de dosare de pe rolul instanţelor, dar pentru asta trebuie să se lucreze la identificat soluţii, nu doar să ne plângem de asta. Cred că trebuie redus masiv numărul de dosare de pe rolul parchetelor, prin rezolvarea lor, nu prin contemplarea lor.

Cred că ar trebui, de fapt, să avem mai multe discuţii înainte de a decide despre bani. Sau măcar să o facem concomitent cu discuţia despre bani şi pensii. Până o să ajungem să le avem, o să stăm într-un dialog sintetizat de Coşbuc acum ceva vreme. Mă rog, la el era cu un cal, dar ideea e cam aceeaşi:

La Bolo vine-un magistrat,

Cu ochii stinşi, cu graiul slab.

Boss, sunt neam de INM,

Şi vin de la CSM

Să-mi vând jurisprudenţa.

Miniştrii toţi răsar din cort,

Să-mi vadă independenţa

Cum o joc în frâu şi-o las în trap!

Mi-e dragă ca ochii mei din cap

Şi nu-aş da-o pe nimic nici mort.

Dar dosarele de AP îmi mor!

Uscată e coperta lor;

Şi de roşu îndelungat,

Ecrisul-ui meu i-a secat

Al soluţiei izvor!

Procurori, judecători pierduţi sunt toţi:

O, mântuie-ne, boss, de vrei, că poţi!

Dă-mi bani pe independenţă! Că sunt sărac!

Dă-mi bani! Dacă dependenţa o găseşti pe plac.