Am văzut acum pe net că Curtea (mă scuzaţ) de Apel Braşov, după ce o sesizat CJUE cu ceva întrebări despre prescripţie, despre care nu am acuma timp să scriu, o trimis o hârtie la Luxemburg prin care le cere la Dumnezeii level 2, special skills, nivel supremaţie să repună parchetele în termenul de formulare a recursului în casaţie pe motiv de prescripţie.
Mi-or trecut prin cap nişte gânduri, în ordine dezordonată, pe care nu pot să nu pe împărtăşesc pe net.
Primul gând o fost „what a duck!” Mă rog, nu chiar asta că nu gândesc în engleză, dar dacă scriu în română se înroşeşte dna Dogioiu şi nici nu mă publică Săvescu. Deci, ăsta o fost primu gând, un fel de „la dracu…” cu vocea lui Irina Nistor.
După aia, al doilea gând o fost: „bă, frate, bă….. nu se poate aşa ceva”.
Apoi, al treilea gând o fost să mă uit să văd dacă apărătorii patriei de la PT Braşov or cerut chestia aia, dar pare că e din oficiu. Din oficiu, Curtea de Apel s-o gândit să pună o pilă pentru parchete la europeni. Bravo, tată, hai, toată lumea, în picioare, aplauze şi premiul societăţii civile pentru apărarea valorilor statului de drept!
M-am mai gândit la unele chestii. De exemplu, m-am gândit la procedura din faţa CJUE şi la Regulamentul de procedură, dar mi-o trecut repede. Dacă le cere la ăia de acolo să schimbe codul de procedură penală român (plus Constituţia în cererea principală), nu are sens să te mai încurci în detalii.
M-am mai gândit şi că nu mai are sens avocatura; cum ar fi să mă reprofilez şi să mă fac influensăr? Le spun la nişte oameni că important e să vrei, să gândească outside the box, că sunt lideri, să gândească pozitiv şi să nu mănânce carne şi o să am o viaţă bună. Fără gânduri, fără nervi, fără frustrări, fără judecători de genul ăsta care au atât de multă imparţialitate în ei că or dat şi la alţii. Ar fi fain, tre să aprofundez un pic direcţia asta, a dezvoltării personale. Până acum m-am dezvoltat doar impersonal, e momentul să fuck ceva pentru mine.
M-am gândit şi că „să vezi că le-o admite…” că şi ăia de acolo luptă cu corupţia până la unu, că de la două bagă rulouri cu brânză de cocos la cantină.
Apoi am făcut hernie la creieru’ mic, am lăsat gânduri astea pe calculator şi m-am dus să mă tund. Măcar pot să mint lumea că sunt supărat de la faptul că chelesc, nu de la altele.