Monthly Archives: June 2012

Ironii ale sorţii

Acum ceva vreme am “sărbătorit” 22 de ani de la 13-15 iunie. Ştiu că mulţi dintre cei care îmi citesc mie prostiile pe care le scriu aici nici măcar nu erau născuţi atunci şi şi mai puţini ştiu sau işi mai aduc aminte ce s-a întâmplat atunci. O scurtă trecere prin istorie poate nu strică. La 22 decembrie 1989, Ceuşescu fuge iar vidul de putere este ocupat de FSN, organ autoproclamat conducătorul statului. FSN, format în principal din activişti de partid de linia a doua, începând cu Iliescu şi terminând cu Roman, ocupă absolut toate instituţiile publice din ţară. Tot guvernul, tot parlamentul, toate primariile tot era format numai din membrii FSN. Aceştia promit că vor organiza alegeri în primăvară şi nu vor participa la ele. În ianuarie, se răzgândesc şi anunţă că participă la alegeri, iar Iliescu va fi candidatul partidului. TVR-ul condus tot de ei începe o campanie incredibilă de murdărire a partidelor istorice – PNT, PNL, PSD – care se chinuiau să se reinfiinţeze. Se spune că ăştia vor vinde ţara la unguri, că vor aduce înapoi moşierii care nu vor transforma în iobagi etc. Toată propaganda comunistă este scoasă la bătaie.

O parte din cei care au fost dispuşi să moară la Revoluţie – în principal studenţi – ies în stradă, dar protestele sunt înăbuşite barbar. La Timişoara se proclamă o declaraţie care interzice foştilor activişti să candideze. Restul ţării scuipă pe maşinile cu număr de Timişoara. La Tg. Mureş se inventează o bătaie între români şi unguri, prilej pentru a înfiinţa SRI, compus din foştii securişti. Urmează camapania electorală, în condiţii la care alde Lukaşenko sau Putin nici măcar nu visează. La alegeri FSN-ul cîştigă detaşat. În Bucureşti, în piaţa Universităţii începe o manifestaţie maraton prin care oamenii îşi cer libertatea înapoi. Zile în şir participă la manifestaţii şi 100 000 oameni (amintiţi-vă ce a fost în iarnă când au participat 5000), iar o parte dintre ei ocupă piaţa. În 13 iunie, poliţia atacă manifestanţii cu o violenţă greu de explicat. După aia, din ordinul dat de şeful poliţiei, se incendiază autobuzele miliţiei şi sediul ministerului de interne, pentru a arăta la televizor cum legionarii vor să ocupe Bucureştiul. Iliescu face apel la populaţia să vină în sprijinul FSN. Primii ies la apel muncitorii de la IMGB, oameni aduşi de pe sate la oraş să muncească în imensitatea aia comunistă. Se strigă: “Moarte intelectualilor! şi “Noi muncim, nu gândim!”. La acelaşi apel al preşedintelui, 15000 mineri se urcă pe trenuri şi vin val vârtej la Bucureşti. Trenurile sunt puse la dispoziţie de ministerul transporturilor condus de, ce surpriză!, Traian Băsescu. Minerii bat tot ce prind, se pişă şi se cacă în clădirea Arhitecturii din Bucureşti, dau foc la orice carte prind, bat orice ochelarist văd (ăştia cu ocheleri citeau, deci erau intelectuali, deci legionari vânduţi puterilor străine. Străine de Moscova) arestează (da, arestează) câteva mii de oameni. Bilanţul: cam 50 de morţi, 600 de răniţi, 7000 arestaţi. În Bucureşti se instalează liniştea. Guvernele străine întrerup orice colaborare cu România, care iese din izolarea internaţională după vreo 8 ani. Iliescu le mulţumeşte public minerilor pentru disciplina civică de a fi omorât intelectualii, iar Băsescu îi pune pe tren înapoi către casă. Petre Roman şi Adrian Năstase – vedetele tinere ale PSD – ne explică că în Vest minerii bat mult mai rău decât mieluşeii noştrii. Liderul minerilor – Cozma – devine erou naţional. Vadim şi cu Funar profită de momentul cu ungurii care vor să ne cucerească şi intră în Parlament. Nimeni nu mai protestează în adevăratul sens al cuvântului în România timp de 22 de ani.

După o vreme, între lupii tineri ai FSN şi cei bătrâni apare conflictul între generaţii. Unii sunt prea sovietici, alţii ar fura după metode mai capitaliste. În consecinţă, FSN se rupe în două: PSD, regrupând elefanţii gen Iliescu, Văcăroiu, Rodica Stănoiu, Bârlădeanu, Năstase etc. şi PD regrupând pe alde Băsescu, Berceanu, Blaga etc. Stolojan este pus prim ministru şi naţionalizează valuta (adica ia toată valuta din conturile tuturor şi le dă în schimb ceva chibrituri). Peste ani, va fi propunerea dreptei române pe funcţia de prim ministru :). Încep să apară figuri sinistre de-a dreptul: Cozmâncă, Miky Şpagă, Hrebenciuc. Năstase devine vedeta PSD, fiind net mai spălat şi mai bun vorbitor al limbii române decât ăştia. Ajunge şi prim ministru la un moment dat, ocazie cu care îi vin nişte idei geniale. Una dintre ele este înfiinţarea DNA-ului. Alta este controlarea mai atentă a judecătorilor de la instanţa supremă.

Trec anii….. Din foşti tovarăşi Iliescu şi cu Băsescu devin duşmani. Cei bătuţi în 14 şi 15 iunie în Bucureşti sunt demult prin Canada. PNŢ-ul nu mai există. PNL-ul s-a aliat o tură cu copilul rău al FSN-ului, iar mai nou cu copilul bun. Năstase urlă cu DNA-ul este instrument politic. Tot el urlă că a fost judecat un fost procuror devenit peste noapte judecător la înalta curte. Băsescu îl întreabă retoric pe un unul la televizor cine pleacă? A aflat răspunsul după câteva săptămâni. Nu era răspunsul corect.

Ar putea fi ironic, dacă nu ar fi trist. Acum ceva vreme cică emigram în Congo dacă devenea preşedinte Năstase. Între timp, ne-am clarificat: îl iubim pe ăsta, nu pe celălalt, iar ţara sărbătoreşte victoria FSN-ului în alegerile împotriva FSN-ului. Ăia de-or murit în iunie 90, omorâţi de oameni conduşi de Iliescu şi aduşi cu trenul de Băsescu, se învârt în mormânt. De vis….

Despre furt

1. Tocmai ce am votat şi, pentru a nu mai ştiu câta oară, am votat negativ. Adică, am votat ca să nu iasă careva. Stând cu ştampila în mână în cabina de vot, am realizat că noi nu ne alegem conducătorii. Alegem să nu fim conduşi de anumite persoane, pe baza principiului răului mai mic. Ce dracu’ de democraţie o fi şi asta? Am ajuns în schimb să furăm şi în condiţiile astea. Pare că se plătesc bani dacă te duci cu o poză cu ştampila pusă cum trebuie, plus alte incidente de ordin electoral. Să furi alegerile este una din cele mai vechi meserii din lume, alături de curvăsărie, dar parcă e din ce în ce mai grav. Şi nici măcar nu par să fure numai unii, par să fure toţi care au cea mai mică posibilitate să o facă. Singurii cinstiţi au rămas ăia care nu au cum să fure…

Am făcut pauză de ţigară după ce am scris o parte din textul ăsta, să mă uit la ştiri: În localitatea Panciu, din judeţul Vrancea, sectia de vot nr. 6  a fost închisă.  Trei din cele patru buletine de vot primite de un alegător nu aveau ştampila de control. Poliţia face cercetări în acest caz.” “Secţia 15 Năvodari a fost închisă, după ce au fost depistate persoane cu mai multe buletine de vot.”; “Activitatea secţiei 115 din Craiova a fost suspendată, după ce doi bărbaţi au fost prinşi în timp ce încercau să introducă mai multe buletine de vot în urne”. “Trei persoane din comuna Moviliţa, judeţul Ialomiţa, au fost reţinute. Un candidat a încercat să mituiască doi alegători.”; “Peste 320 de incidente electorale au fost înregistrate duminică, în primele trei ore de la începerea votării. Doar 66 au fost confirmate, 24 dintre acestea fiind infracţiuni de luare şi dare de mită, a declarat purtătorul de cuvânt al MAI, Marius Militaru, citat de Mediafax.” Asta numa până la ora 11. QED.

Am mai fumat o ţigară. o Ştire nouă: “În urmă cu câteva minute a fost sesizat un nou incident în Cluj-Napoca în cadrul alegerilor locale. Secția nr. 11 a fost închisă după ce au fost găsite buletine gata votate cu sigla PDL. Biroul Electoral Județean a confirmat problema întâmpinată în desfășurarea alegerilor. Vom reveni cu amănunte.” Senzaţional, jur. Aaaa, era să uit: în faţa mea la secţia de vot, o femeie tocmai ce descoperise că maică-sa votase, deşi o murit anul trecut. Comisia electorală nu era foarte panicată.

2. Ieri s-a terminat şi campania electorală. Oraşele au fost împânzite de afişe, cutiile poştale şi mailurile nu au făcut faţă la afluxul de îndemnuri, pixuri şi realizări, au sfârâit micii prin parcuri etc. Toate astea au costat zeci la milioane de lei la nivelul ţării. Mă întreb şi eu: de unde dracu’ atâţia bani? De ce ar dona o firmă sau o persoană mii sau zeci de mii de euro pentru campania electorală a unui partid sau candidat? De ce sunt firme care au donat tuturor partidelor cu şanse? Ştim toţi răspunsul, dar ne facem că plouă. Nu mai bine cu zecile astea de milioane de euro cheltuite ca să îi văd faţa unuia pe stâlpii din oraş, făceam ceva pentru oraşul ăla? Firmele şi persoanele alea care au donat pentru campania, de ce dracu nu mai donează şi după campanie? De ce să donezi 10000 euro pentru o campanie, când tu dai 2000 lei de Crăciun unui spital şi pozezi în mare binefăcător? Răspunsul se învârte tot în jurul cuvântului furt. De fapt, toată campania s-a învârtit în jurul acestui cuvânt. Oamenii s-au acuzat unul pe altul de furt. Cetăţenii nu or votat pe ăla cu proiecte mai bune, ci pe ăla care o furat mai puţin. Nu am auzit pe nimeni în jurul meu discutând despre care program electoral e mai bun, mai credibil, mai puţin SF. Nu, tati, s-a discutat numa’ despre care e mai puţin hoţ. Genială democraţie avem. Aş spune, uitându-mă şi la punctul unul, că e democraţie a furtului.

3. Anul trecut s-au pus camere în sălile de examen la bac, ca să oprim furturile, iar rezultatele au fost dezastruoase. Generaţii întregi de oameni şi-au luat bac-ul prin fraudă. La examenele mele de la facultate, nu există sesiune să nu prind oameni încercând să fraudeze examenul. Sunt convins că pe unii nu i-am prins. Anul ăsta am prins vreo 2 care făceau lucrări de diplomă “originale” pe bani. Nu am ce să le fac, că fapta nu e infracţiune. Netul e plin de anunţuri cu aşa ceva. Sunt site-uri de unde poţi să îţi cumperi, plătind cu cardul, o lucrare de diplomă. Sunt site-uri dedicate instrumentelor pentru copiat la examene. Ăştia sunt generaţiile care vor candida la alegeri în anii ce vin. Dintre ăştia va trebui să alegem. De vis… Au fost oameni prinşi copiind la examenul de promovare a judecătorilor şi procurorilor. Am auzit de o culme a copiatului: o studentă la teologie a fost prinsă copiiind din Biblie. Părinţii vin peste tine la facultate să îţi ceară să le treci odrasla, nu să le înveţi odrasla.

4. Sute sau mii de profi universitari, conferenţiari şi conducători de doctorat au obţinut titlurile prin plagiat, minciună şi spăgi. Imensa lor parte au scris mai mult decât au citit. Doi au fost temporar miniştrii educaţiei. Ai educaţiei, repet, pentru că e important. Noul ministru al educaţiei, între două dezacorduri groaznice lansate pe televizor, a desfiinţat comisia care tocmai ce anulase câteva titluri de prof obţinute prin furt. A numit altă comisie, să fie bine şi să nu avem probleme.

5. Corpul de control al primului ministru anunţă că statul a plătit 160 de milioane de euro pentru angajarea unor firme de avocatură. Când mi-am deschis prăvălia de avocatură, am făcut un abonament la o firmă care îţi anunţă licitaţiile publice pe domeniile care vrei tu, pentru a te putea înscrie la licitaţii. Nu am participat la nicio licitaţie, dar e fascinantă urmărirea acestora. Jumate dintre ele se anunţă azi, iar licitaţia o fost ieri. Zilele trecute s-a anunţat o nouă licitaţie. O firmă de stat dorea să angajeze un avocat pentru reprezentarea într-un litigiu de achiziţii publice. Suma oferită era de 900 000 lei plus TVA. Pentru un litigiu, atât. Un litigiu complex, e adevărat, dar eu nu cred că există vreo firmă privată care să ofere 20% din suma aia pentru un litigiu. De ce nu m-am înscris la licitaţie, ca să ofer un preţ mai mic? Pentru că una dintre condiţiile de participare la licitaţie era să mai fi avut un contract de reprezentare cu statul pentru minim 500 000 lei. Pe scurt, nu m-am putut înscie la licitaţie, pentru că nu am furat niciodată.

6. Nu am o statistică, dar cred că dintre cei condamnaţi definitiv pentru corupţie cel mai mare procent este cel a poliţiştilor. Aş scrie câte ceva şi despre procurori sau judecători, dar mai bine tac. Ăştia sunt sistemul nostru de protecţie împotriva furtului.

Puncte ar mai fi grămadă. Dar, mă tot întreb: ce dracu de societate avem? Ce societate ne construim (mă rog, e un fel de-a spune construim)? De ce ne mirăm că furăm alegerile, când pare că toată lumea fură? Când ăla şmecher nu e cel care e cinstit, ci cel care nu o fost prins. Sau care o fost prins tot de un hoţ. Suntem chiar incapabili să nu furăm chiar şi atunci când ne facem singuri rău? Ăia care fură alegerile vor să trăiască într-o astfel de societate? Studenţii care copiază de trăsnesc doresc să trăiască într-o lume condusă de incompetenţă? Cei care au pensii de handicap obţinute pe şpagă hulesc corupţia? De fapt, aproape toţi hulim corupţia şi încercăm să-l votăm pe cel care o furat mai puţin, însă furăm imediat ce avem ocazia: de la examenul de bac până la pensie. N-am nicio concluzie, decât de sute de ori mai multe întrebări pe lângă cele de mai sus.