Monthly Archives: July 2012

De ce nu m-am dus la referendum

Nu, nu pentru că aş fi avut cea mai mică urmă de simpatie pentru Băsescu. Nu are rost să reiau tonele de motive pentru care opţiunea ca ăsta să fie preşedinte e o opţiune extrem de proastă, se cam cunosc. Nu l-am votat niciodată, nici la primul, nici la al doilea mandat şi totuşi ieri nu m-am dus, susţinându-l în mod implicit astfel. De ce? Păi, pentru mai multe motive.

1. În primul rând, pentru că precedentul mi se pare periculos. Nu cred că ar trebui să uităm că am ajuns în situaţia de a ni se cere cu disperare demiterea preşedintelui pentru că câţiva dintre parlamentarii pedele au schimbat barca. După ani în care au fost masa de manevră a suspendatului, s-au hotărât să pupe unde au scuipat şi, respectiv, să scuipe unde au lins. Da, preşedintele a încălcat constant şi obsesiv prevederile constituţionale, dar am ajuns să discutăm despre asta numai pentru că nişte moluşte au aplicat cel mai românesc proverb posibil: “capul plecat sabia nu îl taie”. Nu-i o noutate absolută, guvernul Boc V sau cât drac’ a fost a avut majoritate tot datorită unor astfel de moluşte. Am considerat că, dacă mă duc la referendum şi votez demiterea (dacă mă duceam, asta aş fi votat) risc ca puterea unor astfel de nevertebrate să crească, ca votul lor în Parlament să crească în valoare (dacă citesc, asta o fost o subtilitate), ca situaţia politică să fie determinată de nişte din ăştia, chestia pe care eu nu pot să o susţin. O să mi se spună că, nu, tati, nu, poporul îl vrea demis pe fraier. Păi, nu prea cred. E drept, poporul îl vrea demis. Poporul l-a vrut demis şi acum vreo 2 ani şi atunci cred că chiar ar fi fost demis. Dar atunci nu au vrut moluştele, aşa că referendumul de ieri nu a fost organizat pentru a vrut poporul, pentru că asta înseamnă democraţie, ci pentru că aşa au decis nişte băieţi care au schimbat chiloţii portocalii cu ăia roşii.

2. Pe de altă parte, oricât de mult nu îl susţin pe Băsescu şi oricât de mult mi s-a părut că este un preşedinte catastrofă pentru România, noi mai trebuie să învăţăm o lecţie, două. Unu: până una-alta omul a câştigat la ultimele alegeri prezidenţiale un mandat de cinci ani. Nu cred că intră în noţiunea de democraţie reprezentativă demiterea unei persoane atunci când sprijinul său popular se prăbuşeşte. Dacă am greşit şi l-am ales pe bou pentru cinci ani, atunci cred că, în esenţă, ar trebui să îşi ducă mandatul la capăt. Sunt parlamentari mult mai proşti, mai corupţi, mai cretini şi mai contrari ideii de democraţie decât mister Băsescu, dar încă nu o fost demis niciunul pe acest motiv şi şi-a dus mandatul la capăt. Pe Constituţia pe care o avem astăzi, aşa e şi normal să se întâmple. Sprijinul popolar al oricărui ales scade aproape inevitabil după alegerea sa, dar nu cred că o democraţie reprezentativă implică să îl demitem imediat. Doi: un guvern ar trebui să guverneze şi cu un preşedinte ostil. Pentru că, dacă vrem altceva, înseamnă să modificăm dracu Constituţia pentru a elimina una din funcţii. Până una-alta, guvenul are absolut toate pârghiile puterii în România, de la bani până la ordonanţe de urgenţă, şi nu văd cum un preşedinte ostil ar putea frâna un program de guvernare. Obsesia asta de a avea puterea şi controlul absolut e periculoasă. Extrem de periculoasă. După mine, decât să lăsăm România fără opoziţie, mai bine o lăsăm cu o opoziţie dementă la Cotroceni.

3. Am stat acasă şi ca o formă de sancţiona alianţa asta contra naturii între pedese şi penele. De la momentul la care nevertebratele alea din parlament au trecut cu curu în luntrea lor, au schimbat obsesiv orice se putea schimba, inclusiv legi pentru a-şi atinge scopurile. Io nu vreau să trăiesc într-un stat în care dacă nu ne convine legea, atunci o schimbăm până ne convine. Nu vreau să mai trăiesc într-un stat în care partidele nu au doctrină dar au posturi de televiziune. Nu vreau să mai trăiesc într-un stat în care primele legi pe care ni le propune un partid sunt legi care să întărească puterea lui, nu legi care să îmi schimbe mie viaţa în bine. Ăstia de la usele s-au repezit ca nişte vulturi flămânzi către tot ce a mişcat. Nici unul dintre cei schimbaţi din funcţii nu îmi trezesc altceva decât oroare şi scârbă, dar nici înlocuitorii lor nu îmi trezesc vreun alt sentiment. La ce dracu să mă bucur eu că a fost schimbat Blaga cu Antonescu, Funeriu cu Antonescu sau Băsescu cu Antonescu?

4. Am stat acasă şi pentru că ăştia m-au luat de prost. Au umplut ţara (apropos, cu bani de la cine, că am o curiozitate….) cu mii de afişe de genul: mi-a luat pensia, mi-a luat alocaţia etc. Băsescu a luat pensiile sau alocaţiile? Cât de prost credeţi că sunt, măi băieţi? Sau voi nu pe votul meu vă bazaţi, ci pe cel al oamenilor care chiar cred ce aţi scris pe panourile alea? Păi, dacă nu vă bazaţi pe votul meu, atunci nici nu l-am dat, măcar să fim cinstiţi. Nu că ăla cu: să trăiţi bine s-ar fi bazat pe votul meu… În fapt, când o să piară opţiunea Ceauşescu din noi, poate, poate o să pricepem că nu de un tătuc bun, de treabă, care să aibă grijă de noi avem noi nevoie, ci un sistem care să îmi permită să trăiesc într-o ţară normală. Nu Băsescu n-ea (asta e iarăşi o subtilitate…) luat pensiile, ci un sistem cretin. Nu useleul o să ni le dea înapoi, ci tot un sistem. Iar dacă nu schimbăm sistemul, peste vreo cinci ani băsescu o să fie un om de mare valoare, iar x..escu va fi un porc. Şi tot aşa. Iliescu a fost băiat bun, Petre Roman a avut prăjituri cu numele lui, pentru ca după cinci ani să îi scuipe toată lumea în gură. Constatinescu cu Ciorbea au ajuns rapid de la salvatorii democraţiei la ţapul şi chiorul. Între timp toaşu Iliescu îşi revenise, era iarăşi băiat bun. Şi tot aşa. Noi chiar nu realizăm că nu oamenii trebuie să îi schimbăm, ci sistemul? Ne ambalăm să facem trafic pe facebook cu îndemnuri care mai de care mai patrioate, ne certăm între noi, oameni cinstişi şi normali, ca să stabilim ce: care rahat pute mai puţin frumos, că a trandafiri nu pute niciunul, oricât ar parfuma antenele? Haideţi să avem o discuţie despre sistem să vedem dacă nu cumva ceva e greşit în esenţa sa, de ne pune în situaţia să nu avem ce să alegem. Eu am refuzat să mă duc la alegeri din alea grele, de genul Vadim şi Iliescu, Băsescu şi Năstase, Băsescu şi Geoană etc. Dar nu e stupid totuşi să ai numa alegeri din astea de făcut?

5. În fine, după atâtea săptămâni de circ televizat şi după ce am medidat la cele scrise mai sus, o ajuns să mă şi doară în cur de referendum. Cât timp nu schimbăm sistemul constituţional şi politic, vom avea tot timpul de votat răul mai mic, iar eu refuz să mă mai agit pentru a determina care e mai mic. Vreau să votez binele, nu răul, indiferent dacă e mai mic sau nu. Aşa că ieri am suferit de o sănătoasă durere în cur de referendum, până pe la 7 seara am şi uitat să mă uit pe net la estimările de prezenţă la vot. Am acelaşi sentiment în continuare, nu cred că ceva din viaţa mea se va schimba radical indiferent de rezultatul său. Până acum, tot circul ăsta m-a costat un euro la 4,6 (şi câteva sute de lei mai mult pe ratele pe casă şi leasing). Cred că e de ajuns. Apropos, îi anunţ pe cei la care Băsescu le-a luat pensia, că ăia care au scris afişele alea le-au luat şi ei vreo câţiva euro din pensie. Aşa, ca să nu pierdem din vedere nişte chestii mai importante decât ce scrie înainte de escu pe uşa de la Cotroceni….

Iar despre democraţie, stat de drept, Constituţie şi alte lucruri mărunte şi inutile

Avalanşa de evenimente din ultimele 2-3 săptămâni, toate fiind legate mai mult sau puţin de constituţional, a fost atât brutală, încât oamenii din ţara asta care mai şi muncesc n-au avut timp nici să le afle pe toate. Aşa că nu am scris nimica până acum. În plus, nu-mi place să scriu mult şi ar fi foarte multe de spus. În fine, m-am abţinut de la scrie ceva pentru că pare că mintea multora funcţionează după principiul cine critică ceea ce se întâmplă acum e pedelist sau băsescian, ignorând faptul că există mulţi cărora le e greu să aleagă între două ghene de gunoaie la fel de puturoase.

Cred însă că lucrurile se împut din ce în ce mai tare şi mă tot întreb la ce dracu’ mai predau la şcoală despre democraţie şi stat de drept? Ori despre Constituţie şi alte instituţii? Numa’ ca să mă aflu în treabă? Adică, nu mai bine mă duc la primul curs le spun la copii că sistemul nostru constituţional – din 1991 până acum, ca să nu avem confuzii – este unul simplu: cine e la putere face ce vrea, restul: “ciocu’ mic, că noi suntem la putere acum”, ca să citez dintr-un klingonian în viaţă? Restul de 13 cursuri mergem la bere, că nu are niciun rost. Ce sens are să înveţi ceva la şcoală, să deschizi televizorul şi să vezi că la şcoală înveţi numai prostii?  Aşa, o scurtă enumerare, ca să mă refer numai la ultimii 2-3 ani, portocalii amentecaţi cu roşu, la grămadă:

– ne-o spus ăla la şcoală că într-un stat de drept hotărârile judecătoreşti se pun în executare obligatoriu, mai ales dacă sunt împotriva statului? Te uiţi la tv şi constaţi că guvernul nu o fost la cursul ăsta, de aia o dat 4 ordonanţe la rând prin zice că nu are chef să le execute

– m-o picat ăla la examen că am scris că preşedintele poate fi suspendat din funcţie fără avizul Curţii Constituţionale? Am picat degeaba, că la teve zice că nu trebuie…

– ne-o explicat fraierul la şcoală cum e cu schimbarea preşedintelui camerelor, că o durat şase luni până l-o schimbat pe nepotul lu’ Tamara – la momentul ăla – şi ce-o zis Curtea Constituţională despre asta. De fapt, e mult mai simplu, tati, în 2-3 ore se rezolvă totul.

– ne-o explicat prostu’ ăla la şcoală cum e cu judecătorii Curţii Constituţionale, că sunt numiţi de preşedinte şi camere. Aici o avut dreptate, că aşa zice şi la teve. Da’ cică nu e bine. Culmea, asta ne-o spus şi ăla la şcoală. Apoi, apare şi diferenţa. La teve zice că trebuie să îi numească primul ministru, la curs nu ne-o spus asta.

– ne-o spus fraieru’ că ordonanţele de urgenţă trebuiesă se dea aşa, când arde ţara. Fostul guvern a spart orice record în domeniu, guvernul nou mai are un pic şi modifică şi Constituţia prin ordonanţe de urgenţă.

– etc., etc., etc.

Şi revin cu întrebarea de bază: io la ce dracu’ mai predau despre Constituţie? Ca să le spun la copii numa’ minciuni? Să râdă ăia de mine că sunt ultimul fraier care află că oricum Constituţia aia nu e bună la nimic. Nu vreau să mă dau mare deştept, dar vă invit să citiţi texte scrise cu câteva luni în urmă pe blogul ăsta. În jumate dintre ele mă plângeam de atacuri grave şi extrem de grave la statul de drept, la democraţie, la supremaţia legii etc. S-a schimbat ceva? Nu, singura diferenţă este că ăştia de acum au mai mult elan tineresc şi le învârt mai repede.

Şi nu pot să nu constat un grad de ipocrizie care depăşeşte orice urmă de bun simţ şi creează o senzaţie de greaţă incredibilă. Urlă pedeleul acum că s-au schimbat preşedinţii de camere de o manieră neconstituţională? Da’ ei cum l-au schimbat pe preşedintele senatului acum ceva vreme? Urlă useleul că avocatul poporului este de-a lu’ băsescu? Şi vor să îl schimbe cu unul de-a lor, nu? Urlă că juzii de la Curtea Constituţională sunt de-ai preşedintelui? Şi cu cine vor să îi schimbe? Cu ai lor? Urlă pedeleul despre controlul politic al instituţiilor statului prin ordonanţe de urgenţă emise peste noapte? Aşa repede se uită diverse ordonanţe de acum un an, doi? Urlă pedeleul despre tentative de control asupra justiţiei? Uită legea răspunderi magistraţilor care îi face pe ăştia maşinuţe cu telecomandă şi care a fost promovată şi adoptată de ei? A urlat ani de zile useleul şi a făcut plângere penală contra directorului de la drumuri Cluj, responsabil de “centura de diamant” (dacă era din diamant costa mai puţin cred)? L-au numit şef naţional peste drumuri şi autostrăzi? Urlă pedeleul despre plagiatul penibil şi penal al lui ponta? Doamna cu fiţe din partidul cu pricina tocmai ce a declarat că e normal să plagiezi teza de doctorat dacă eşti om ocupat, îi pui pe alţii să copieze de undeva. Rectorul UBB ne explică că nu acea comisie are competenţa de a se pronunţa pe plagiat? O citit art. 170 din legea educaţiei (cât de repede ajungi să regreţi voturi….)? Cere băsescu respect pentru instituţiile statului? O uitat de “vedem noi cine pleacă”? Ziarul oficial al useleul îl pune pe năstase pe o listă a persecutaţiilor politic alături de cei care au murit la Sighet? E posibil aşa ceva? Preşedintele peneleului afirmă că vadim este de treabă, iar partidul lui e un partid serios, de dreapta? Unde dracu’ o să ajungem?

Scriu din astea până mâine dimineaţă, dacă mă pornesc. Ar fi încă de spus zeci de pagini. Ar fi de discutat despre libertatea presei. Ar fi de discutat despre faptul că am discutat în Parlament şi la teve despre cine merge la o şedinţă şi nu despre ce se decide la aceea şedinţă (în linii mari, reducerea fondurilor pentru statele nou admise în UE, inclusiv România, şi despre contribuţia pe fondul de stabilitate, adică la profitul unor bănci, respectiv vreo câteva miliarde de euro pentru România. Ne-o durut în cur despre astea, important era cine merge). Ar fi de discutat despre faptul că 90 % din doctoratele în drept din România sunt plagiate ori sub nivelul unui lucrări decente de licenţă. Ar fi de discutat despre demenţa din domeniul educaţiei, care nu are un ministru decent de zeci de ani. Dar nu e timp de toate astea, pentru că pun pariu că în astea 20 de minute de când scriu chestia asta, s-o mai întâmplat ceva care ar trebui pus undeva pe o listă din cele de mai sus.

Rămân două idei, cred, majore. Noi nu avem astăzi o democraţie. Niciunul dintre cei care ne conduc nu se cred că sunt şi nu se simt reprezentanţi ai noştri. Sunt şi se simt reprezentanţi ai partidului lor sau al lor înşişi. Asta nu e democraţie. E orice, dar cel mai probabil idiocraţie, sistem pe care l-aş defini ca fiind sistemul ce reuşeşte să promoveze în funcţii de conducere numai idioţi, în timp ce oamenii buni, normali la cap şi morali stau şi se minunează la teve sau sunt în Canada.

A doua idee este că ne trebuie urgent o nouă Constituţie. Nu aia penibilă pe care ne-o propune băsescu. Nu o modificare a ăsteia de acum, pentru că cei 20 de ani de când există şi mai ales ultimii 3-4 ani, inclusiv ultimele săptămâni, ne arată că această lege fundamentală a eşuat în protecţia democraţiei şi a statului de drept. Ne trebuie o Constituţie care se ne protejeze de abuzuri. Ne trebuie o Constituţie care să nu permită ordonanţele de urgenţă. Ne trebuie o Constituţie care să nu permită numiri pe criterii politice, inclusiv la Curtea Constituţională. Ne trebuie o Constituţiei care să stabilească odată pentru totdeauna sistenul electoral. Ne trebuie o Constituţie care să nu permită traseismul politic. Ne trebuie o Constituţie care să nu permită dictatura, nici a guvernului, nici a preşedintelui, nici a parlamentului, nici a funcţionarului de la finanţe.

Cred că măcar atâta ne datorăm nouă şi generaţiilor viitoare. Şi le-o datorăm şi ălora care au murit în 89 şi în 90 ca să avem o broşurică mică, intitulată Constituţia României şi care să ne apere. Pe noi, nu pe conducători. Şi ca să am şi eu ce dracu’ să predau la cursul de consti.