Radu Chiriţă

Blog

  • Eroii nu mor niciodată

    16 decembrie 1989, ora 14.23 este momentul la care primul glonţ din arma unui militar pleacă către un huligan care vroia libertate. Ion Coman raportează lui Ceauşescu că deja a început să se tragă, anticipând ordinul pe care cel mai iubit fiu al poporului urma să îl dea. Acum Ion Coman se judecă cu statul român şi îşi cere înapoi gradul şi pensia de general. Pentru servicii aduse ţării.

    Suntem în 16 decembrie ora 14.23 (la care este programat acest post să apară), iar 99,99 % din români habar nu au sau au uitat complet ce înseamnă data asta şi ce s-a petrecut acum 23 de ani. Ştim mai multe despre şi ni se spun mai multe despre Gigi şi Piţi, despre tot felul de fufe care arată ţâţe la tot poporul, despre tot felul de fotbalişti decât despre cei care au murit acum 23 de ani pentru că nu au mai suportat. Ştim mai multe şi despre Mihai Viteazu sau Ştefan cel Mare decât ei. Până la urmă ştim mai multe despre Ceauşescu decât despre victimele lui. Ştim mai multe şi ni se spun mai multe despre aproape oricine decât despre Nicoară Elena, Nemoianu Virgil sau Miron Ioan. Nu ştiţi cine sunt ăştia? Trei oameni care au murit la Timişoara pentru că au strigat pe stradă “Libertate” ucişi de armata română, care a jurat să îşi apere poporul, nu conducătorii.

    Dau un ochi pe cele mai mari portaluri de ştiri româneşti. Iată cele mai citite ştiri (top 5 pe principalele site-uri):

    – “Ce se întâmplă dacă te uiți la FILME PORNO. AVERTISMENTUL oamenilor de știință”; A se remarca sublinierea cuvintelor cheie.

    – “Cine este MONSTRUL din SUA care și-a ucis MAMA și 20 DE COPII”. Monstrul, mama şi copiii

    – “Ce PAROLE folosesc cel mai des femeile pe INTERNET”. Mă mir că nu scrie şi “Tu ce parolă foloşeşti? Vezi AICI dacă te încadrezi în TREND”.

    – “Cea mai SEXY antrenoare: Sosia româncă a Angelinei Jolie i-a înnebunit pe americani”.

    – “INNA, cu SFÂRCURILE la înaintare pe Facebook! Vezi cum a pozat pe site-ul de socializare”.

    Ştim la perfecţie şi comentăm îndelung despărirea dintre doi oameni care nu or făcut nimic în viaţa lor exceptând că sunt capabili să spună suficient de multe cretinătăţi încât să apară la televizor. O eventuală împăcare a lor este breaking news în orice troleu care se respectă şi la orice canal teve care sare de 1% audienţă.

    Sigur, sunt şi stiri serioase, pe care aparent nu le citeşte nimeni. Nu sunt deloc ştiri despre 16 decembrie 1989. O vorbă spune că naţia care nu îşi cunoaşte trecutul riscă să îl repete. E adevărat. Şi mai adevărat este că o naţie care nu îşi cunoaşte eroii riscă să nu îi aibă niciodată. Am ajuns la o societate cu un nivel sub zero al valorilor morale, în care un brazilian care ne cântă despre dujmani şi respect din spatele unui lanţ aur este mai apreciat şi mai mediatizat decât un ochelarist care o descoperit leacul pentru cancer. Suntem mai atenţi la noua gagică a unui tip are primeşte zece mii de euro pentru că joacă fotbal (sau cel puţin aşa spune el) decât la faptul că sistemul de educaţie e subfinanţat masiv. Plângem pe umerii unui fotbalist care are contract mic, adică câştigă numai 2000 de euro pe lună, dar ne doare în cur de un medic rezident care are mai multă şcoală decât fotbalistul ăla vacanţă câştigă 2000 de euro pe an.

    Cred că toate astea se întâmplă pentru că nu avem eroi. Ăia care s-au dus în stradă în 16 decembrie la Timişoara nu s-au dus acolo nici pentru bani, nici pentru o altă maşină. Au urlat că vor libertate, fără să creadă că o vor obţine. Iar noi ne-am bătut joc de ei şi nici măcar nu ştim cum îi cheamă. Nu ştim cui îi cheamă pe cei care i-au omorât. Câteva zeci dintre ei sunt în continuare eroi necunoscuţi, pentru că nişte oameni, care trăiesc astăzi printre noi şi ne dau lecţii de viaţă, au decis să le ardă cadvrele, pentru a nu mai şti nimeni cine au fost. Cel care a dat ordinul să se tragă în ei a fost graţiat acum ceva vreme şi nu s-a agitat nimeni. A stat sub trei ani la puşcărie pentru că a dat ordinul de a se trage în oamenii pe care a jurat să îi apere. Cam atât stă la puşcărie şi unul care a condus beat. Cei care au tras nu au fost niciodată condamnaţi sau identificaţi. Cei care au ars cadavrele a patruzeci de eroi nu au fost nicioadată condamnaţi. Dau însă interviuri cu nonşalanţă prin ziare, iar misiunea lor a reuşit. Toţi cei care au preferat să moară decât să trăiască viaţa aia fără speranţă şi fără viitor sunt uitaţi.

    Numele lor e greu de găsit pe net, oricât de stupid sună. Acum trei ani, 200 de oameni din galeria Politehnicii Timişoara le-au scris numele pe un stadion. Le vedeţi numele în pozele de mai jos. Pânzele albe, fără nume pe ele, sunt pentru cei care nu au fost niciodată identificaţi. Ar merita ca uneori să încercăm să aflăm ceva despre aceşti oameni. Poate vom învăţa de la ei mai mult decât de la nevetebratele pe care punem ştampila la nişte alegeri pentru care cei din lista de mai jos au murit acum 23 de ani. Poate pentru copii noştri ar fi mai util să citească despre ei decât despre sfârcurile unei cântăreţe crescută pe calculator. Poate, poate o să realizăm că oamenii ăi nu or murit acum 23 de ani, ci atunci când nimeni mai ştie nimic de ei. Pentru că uitarea ucide, nu gloanţele. Şi poate odată vom avea şi o listă a ucigaşilor, chiar dacă faptele sunt prescrise.

    Iată şi lista lor
    17 decembrie:

    1. Andrei Maria, 25 ani, casnica, podul Decebal. Arsa la crematoriu.

    2. Aparaschivei Valentin, 48 ani, sofer, Calea Girocului.

    3. Apro Mihai, 31 ani, lacatus, Calea Girocului. Ars la crematoriu.

    4. Avram Ioan Vasile, 40 ani, C.T.C.-ist, Opera.

    5. Balmus Vasile, 26 ani, muncitor, Catedrala. Ars la crematoriu.

    6. Balogh Pavel, 69 ani, pensionar, str. Transilvaniei colt cu str. Resita. Ars la crematoriu.

    7. Barbat Lepa, 43 ani, contabila, Piata Libertatii. Arsa la crematoriu.

    8. Banciu Leontina, 39 ani, muncitoare, podul Decebal. Arsa la crematoriu.

    9. Belehuz Ioan, 41 ani, impiegat CFR, str. 13 Decembrie. Ars la crematoriu.

    10. Belici Radian, 25 ani, pompier, Piata 700. Ars la crematoriu.

    11. Bonte Petru Ioan, 22 ani, muncitor, str. Transilvaniei. Gasit in ianuarie 1990 in groapa comuna din cimitirul eroilor.

    12. Botoc Luminita, 14 ani, eleva, Calea Lipovei. Gasita in ianuarie 1990 in groapa comuna din cimitirul eroilor.

    13. Caceu Margareta, 40 ani, functionara, Catedrala. Arsa la crematoriu.

    14. Caceu Mariana Silvia, 37 ani, functionara, Catedrala.

    15. Carpin Danut, 29 ani, parchetar, Calea Aradului. Ars la crematoriu.

    16. Chšršsi Alexandru, 24 ani, muncitor, Opera. Ars la crematoriu.

    17. Ciobanu Constantin, 43 ani, muncitor, str. Transilvania (in balconul locuintei). Ars la crematoriu.

    18. Cruceru Gheorghe, 25 ani, muncitor, Opera. Ars la crematoriu.

    19. Csizmarik Ladislau, 55 ani, profesor de muzica, Opera. Ars la crematoriu.

    20. Ewinger Slobodanca, 21 ani, muncitoare, podul Decebal. Arsa la crematoriu.

    21. Fecioru Lorent, 38 ani, muncitor.

    22. Ferkel-Suteu Alexandru, 43 ani, sudor, Calea Girocului. Ars la crematoriu.

    23. Florian Antoniu Tiberiu, 20 ani, student, Complexul Studentesc. Ars la crematoriu.

    24. Girjoaba Dumitru Constantin, 24 ani, electrician, Catedrala. Ars la crematoriu.

    25. Grama Alexandru, 18 ani, muncitor, Calea Aradului.

    26. Hategan Petru, 47 ani, electrician, Opera. Ars la crematoriu.

    27. Ion Maria, 57 ani, pensionara, Calea Girocului (in masina). Sotul afirma ca a mai fost impuscata si in spitalul judetean.

    28. Iosub Constantin, 17 ani, elev, Catedrala. Ars la crematoriu.

    29. Iotcovici Gheorghe Nutu, 25 ani, strungar, Opera. Ars la crematoriu.

    30. Istvan Andrei, 42 ani, muncitor, Catedrala.

    31. Juganaru Dumitru, 37 ani, mozaicar, Calea Girocului.

    32. Lacatus Nicolae, 28 ani, muncitor, Piata Traian. Ars la crematoriu.

    33. Luca Rodica, 30 ani, functionara, Calea Girocului. Arsa la crematoriu.

    34. Lungu Cristina, 2 ani, prescolara, Calea Girocului.

    35. Mardare Adrian, 20 ani, muncitor.

    36. Maris Stefan, 40 ani, mecanic, Calea Girocului.

    37. Miron Ioan, 58 ani, pensionar, Calea Lipovei. Ars la crematoriu.

    38. Motohon Silviu, 35 ani, ajutor maistru, str. Ialomita. Ars la crematoriu.

    39. Munteanu Nicolae Ovidiu, 25 ani, student, Complexul Studentesc. Ars la crematoriu.

    40. Nagy Eugen, 17 ani, elev, Calea Girocului. Ars la crematoriu.

    41. Opre Gogu, 30 ani, electrician, Opera. Ars la crematoriu.

    42. Osman Dumitru, 24 ani, barman, Opera. Ars la crematoriu.

    43. Otelita Aurel, 34 ani, muncitor, Calea Lipovei (in locuinta). Ars la crematoriu.

    44. Paduraru Vasile, 30 ani, muncitor.

    45. Pinzhoffer Georgeta, 35 ani, muncitoare, Calea Lipovei.

    46. Popescu Rozalia Irma, 55 ani, pensionara, calcata de un autovehicul blindat linga podul Decebal.

    47. Radu Constantin, 33 ani, lacatus, Calea Girocului. Ars la crematoriu.

    48. Sava Angela Elena, 25 ani, muncitoare, Catedrala. Arsa la crematoriu.

    49. Sava Florica, 33 ani, vinzatoare, Piata Traian.

    50. Simicin Nicolae, 32 ani, muncitor, Calea Lipovei.

    51. Sporer Rudolf Herman, 33 ani, zugrav, Calea Lipovei. Ars la crematoriu.

    52. Stanciu Ioan, 42 ani, operator chimist, Catedrala. Ars la crematoriu.

    53. Tako Gabriela Monica, 10 ani, eleva, Bd. Republicii.

    54. Tasala Remus Marian, 23 ani, sculer-matriter, Piata 700 (impuscatura superficiala la git). Dus de prieteni la spitalul judetean, a fost gasit apoi cu o impuscatura in frunte.

    55. Todorov Miroslav, 25 ani, muncitor, str. Vasile Alecsandri.

    56. Tintaru Teodor Octavian, 21 ani, electrician, podul Decebal.

    57. Varcus Ioan Claudiu, 15 ani, elev, Calea Girocului.

    58. Wittman Petru. Ars la crematoriu.

    59. Zabulica Constantin, 30 ani, muncitor, Piata Stefan Furtuna. Ars la crematoriu.

    60. Blindu Mircea. Impuscat linga Gara de Est de militianul Atomii Radu.

    61. Zornek Otto, 53 ani, zugrav. Oficial este considerat disparut. Este plauzibil sa fi fost printre cei arsi la crematoriu .

    62. Pisek Stefan. Oficial este considerat disparut. Este plauzibil sa fi fost printre cei arsi la crematoriu.

    63-70. Certificate medicale nerevendicate (din grupul celor incinerati). 5 dintre aceste certificate pot apartine celor arsi la crematoriu pentru care nu s-a gasit certificat medical (moartea stabilita prin marturii), si anume Csizmarik Ladislau, Florian Antoniu Tiberiu, Ewinger Slobodanca, Ianos Paris, Radu Constantin.

    18 decembrie:

    1. Ciopec Dumitru Marius, 20 ani, electromecanic, Calea Girocului.

    2. Ianos Paris, 18 ani, fara ocupatie, Calea Girocului. Ars la crematoriu.

    3. Leia Sorinel Dinel, 23 ani, operator chimist, Catedrala. Gasit in ianuarie 1990 in groapa comuna din cimitirul eroilor.

    4. Mariutac Ioan, 20 ani, muncitor, Catedrala. Gasit in ianuarie 1990 in groapa comuna din cimitirul eroilor.

    5. Nemtoc Vasile Marius, 19 ani, muncitor, Catedrala.

    19 decembrie:

    1. Curic Veronica, 32 ani, casnica, Piata 1 Mai (Iozefin).

    2. Reiter Edita Irina, 39 ani, functionara, Bd. Tineretii.

  • Începe şcoala. De fapt, o început

    Mâine începe şcoala. Nu ştiu cum dracu’ o trecut cele trei luni de pauză, dar de mâine o luăm de la capăt. O nouă generaţie de copii intră în malaxorul facultăţii de drept din Cluj. Unul dintre avantajele meseriei de prof este că lucrezi cu oameni tineri, ceea ce îţi păstrează o oarecare sănătate mintală. Unul dintre dezavantaje este că cei care lucrezi au în fiecare an 19 ani, în timp ce tu eşti din ce în ce mai bătrân…

    Am scris cele două rânduri de mai sus în 1 octombrie 2012 (asta îmi spune site-ul care mi-a păstrat conştiincios textul la draft). Nu mai ştiu de ce nu am terminat atunci ce am început şi nici nu mai ştiu ce drac vroiam să scriu atunci. Cert e că timp de aproape două luni nu am avut timp să termin ce începusem, ceea ce indică în bună măsură cam timp liber ai după ce termini facultatea. Deci, copii, bucuraţi-vă cât mai aveţi timp, că după aia nu se ştie..

    Revenind însă la facultatea la care predau de peste 12 ani, mă apucă uneori momente în care reflectez (da, se mai întâmplă şi din astea). După datele statistice, suntem cea mai bună facultate din ţară. Avem cel mai bun procentaj din ţară la examenul de intrare în avocatură, la distanţă bună faţă de concurenţa de la Bucureşti. Avem din nou cel mai bun procentaj de reuşită al oamenilor care încearcă intrarea la INM, aici la distanţă foarte scurtă – 11,7 % vs. 11,4 % – în faţa facultăţii din Bucureşti, dar la distanţe kilometrice faţă de alte facultăţi de drept.

    Totuşi, cred că suntem chiori în ţara orbilor. Adică suntem cei mai buni dintre cei proşti. Nivelul educaţiei juridice este extrem de scăzut, după părerea mea. De ce?

    Cred că totul pleacă de la un sistem educaţional cretin. 12 ani de şcoală copii sunt învăţaţi, cu mici excepţii, să reproducă mecanic tot felul de informaţii. Întreg sistemul se bazează pe teoria papagalului. Vine copilul la şcoală, profu’ îi prezintă nişte informaţii şi, când este testat, copilul perfect le reproduce înapoi. Centrul nervos responsabil cu gândirea nu este prea solicitat, exceptând poate matematica unde ţi se cere să faci nişte deducţii logice şi să imaginezi nişte soluţii. Niciun prof de istorie nu încearcă să îi forţeze pe copii să se gândească de ce dracu s-o bătut Fane Grossman cu turcii, ci e fericit dacă un copil îi spune câţi turci şi câţi cai or murit la Vaslui. Plus că era ceaţă şi or luat turcii ţeapă din cauza asta.

    Vin apoi copii la facultate decişi să facă treabă bună şi se pun pe învăţat. Adică pe citit în neştire manualele care li se recomandă. Orice subiect de examen care implică un răspuns constând într-o informaţie oferită anterior la curs are de 10 ori mai multe şanse să primească un răspuns corect decât un subiect care implică mai mult de un algoritm simplu. De ce nu schimb ceva în examinare? Simplu de spus, dar… Am încercat la un moment dat asta, iar rezultatul a fost promovabilitate de 8 % şi m-am calmat. Am revenit parţial la examenul pe stil de papagal şi am sărit automat la circa 30 % promovabilitate. Până la urmă, de ce aş face altfel? La examenele de admitere în barou sau magistratură cum sunt subiectele? Dacă cineva crede că subiecte de barou gen “abuzul de încredere” sau grilele de INM au ceva creativ în ele se înşeală amarnic.

    Consecinţele sunt tragice pentru sistemul judiciar. Dacă ne întrebăm de ce judecătorii buni, capabili să înţeleagă ceva din dosar sunt atât de puţini, avem şi explicaţia. Lor nu le-a cerut nimeni până nu au urcat pe scaunul de judecător să înţeleagă ceva, ci să reţină şi să reproducă cantităţi impresionante de informaţii. Încerci să îi propui unui judecător o soluţie nouă? Nicio şansă, tati, omul a învăţat că situaţia aia se rezolvă în alt fel. Nu a gândit niciodată, el aşa ştie că se face şi punct. El dă cu ciocănelul în masă, nu tu, în consecinţă te resemnezi şi renunţi la gânduri din astea. Poţi risca în facultate să le bagi în cap la copii vreo idee mai şugubeaţă. De regulă, ai succes, pe stilul de învăţare reproductivă nici măcar nu ştiu că ideea e nouă. Ei ştiu că aşa spus profu’ la curs, deci aşa e. Dacă cumva le spui că sunt şi alte păreri, alte argumente, nu e nimeni interesant. Ce, ne dă şi alte păreri la examen? Se duc apoi la INM şi învaţă invers. Bucata de hard pe care se salvează informaţia asta este de regulă aia pe care era salvată aia veche, deci se şterge. Oricum, la INM se cam formatează hardul, aşa că nu e risc să rămână cu vreo idee proastă din facultate. Ori îl face tata avocat şi omul se duce la vreun judecător din asta cu atitudine de funcţionar de la finanţe, îi spune ce o învaţat el la şcoală şi se trezeşte că se uită judele prin el. Omu’ se revoltă, că el altfel o învăţat la şcoală. Află de la vreun coleg că “practica e altfel”. Şi constată că boii ăia de la şcoală nu l-or învaţat nimic practic şi se calmează. Învaţă rapid practica şi le spune la castraveţii care încă rup băncile facultăţii că să lase dracu’ tocitul cursurilor că oricum ce învaţa la şcoală e zero barat şi că practica contează.

    Se naşte astfel un imobilism atât în şcoala de drept, cât şi în justiţie care mă sperie. Eu sunt blocat de faptul că trebuie să îi învăţ pe copii astfel încât să îşi ia nişte examene de admitere în profesii care sunt construite pe un sistem lobotomist. Ăştia ies din şcoală la fel de proşti ca şi cei dinaintea lor şi astfel ne perpetuăm imobilismul la nesfârşit. O parte din ei ajung profi şi nici măcar nu îşi fac problemele mele, părându-li-se firesc să nu le ceară copiilor să creeze ceva. Avem un sistem care e incapabil să creeze ceva nou, în afară ce chestii de formă. Acum câteva zile un judecător a dispus confiscarea autoturismului folosit de o persoană care băuse. E o soluţie nelegală, după mine, dar jur că mă bucur că omu’ o încercat să creeze ceva nou. Greşit, dar măcar o ieşit din rând. Jur că-l iubesc pentru asta. Sunt sătul să citesc aceleaşi şi aceleaşi fraze, la fel de greşite, în sute de hotărâri judecătoreşti, dar pe care toată lumea le acceptă pentru că aşa este practica.

    Societăţile umane or progresat atunci când o venit un fraier cu o idee pe care nu o credea nimeni. Inovaţia de care suntem capabili ca fiinţe umane înseamnă să faci ceva diferit faţă de ce or făcut ăia de dinaintea ta. Imobilismul în gândire înseamnă decăderea fiinţei umane la statutul de funcţionar de la ghişeu care are capacitatea inovativă a maimuţei: aceea de a repeta ceea ce o văzut anterior. Ne uităm în jur şi vedem o societate care nu ne place. Vedem un sistem de justiţie care nu ne place. Vedem un sistem de educaţie juridică care nu ne place. Şi, totuşi, facem exact ca şi cei de dinaintea noastră, deşi ei ne-or construit aceste sisteme. Şi dăm vina pe oameni. Spunem că studenţii sunt proşti şi puturoşi, că judecătorii sunt proşti şi dezinteresaţi, că avocaţi sunt proşti şi hoţi etc. Dar nu realizăm că nu e logic ca toţi sau aproape toţi să fie aşa. Atunci când din absolvenţii de bac 99 % nu sunt în stare să foloseacă capul la altceva decât obiect pentru pus gelul pe el, nu sunt ei de vină. Atunci când 99 % din judecători au mobilitatea în gândire a unui bolovan nu pot fi toţi de vină. Oamenii nu pot fi toţi la fel: unii sunt proşti, alţii nu; unii sunt de bună credinţă, alţii nu etc. Atunci când aproape toţi, indiferent cum sunt ei ca oameni, se comportă profesional la fel sistemul e de vină.

    Da’ cum dracu’ se poate schimba un sistem, jur că nu ştiu. Mă tot gândesc şi nu am nicio idee. Probabil că tot din cauzele expuse mai sus. Dar, ca să revin de unde plecasem, acum o vreme o început şcoala. O nouă generaţie a intrat în malaxorul de drept. Procentual, 7 din 10 vor renunţa pe parcurs. Din cei care termină, vreo 30 vor ajunge judecători sau procurori şi vreo 100 vor ajunge avocaţi. La fel ca şi colegii lor cu unu, doi, nouă sau douăzeci de ani mai în vârstă.

  • Despre furt din propriul buzunar

    Suntem în plină sesiune de restanţe şi revin din nou obsedantele discuţii despre copiat. Aud tot felul de chestii, despre tot felul de scule destinate copiatului, despre tot felul de tactici, sisteme şi nu pot decât să mă îngrozesc. Nu în calitate de prof la o facultate, ci de om în societatea română.

    S-a copiat dintotdeauna în şcoală, dar parcă era totuşi o limită. Se mai şoptea, îi mai scriai lu’ ăla de lângă tine 4-5 cuvinte cheie pe o foaie, îl mai lăsai să se holbeze la tine în lucrare, dar era undeva o limită, care nu ţinea numai dezvoltarea slabă a tehnicii. Azi, am auzit de oameni care fug pur şi simplu din sala de examen cu subiectul în minutul 2 al examenului, pentru a dicta răspunsurile prin tot felul de tehnici de transmitere. Sunt oameni care scriu lucrări de diplomă sau referate “originale” pe bani. Sunt oameni care merg în locul altora la examen pe bani. Sunt camere de luat vederi în nasturele de la tricou. Sunt ceasuri care stochează fişiere. Sunt ochelari pe care se pot transmite imagini. Încă un pic şi unii or să-şi bage un cip în creier. Totul cu un unic scop: să promoveze un examen pentru care nu vor sau nu îi duce capul să înveţe. Mă şi simt penibil uneori că mai prind câte un fraier la examen că schimbă două vorbe cu vecinul sau aruncă un ochi în lucrarea colegului. Ăştia pică de proşti numa’ pentru că nu or avut bani pentru ceva mai elaborat sau numa’ pentru că or decis să nu se complice şi să rămână old school.

    Ori pentru că pur şi simplu trăiesc într-o cultură a furtului şi a înşelătoriei care ne sugrumă societatea. Un geniu din ăsta care o furat toată facultatea, credeţi ca odată ajuns judecător, procuror, avocat, notar sau mai ştiu eu ce va deveni brusc un om cinstit, incoruptibil şi mega profesionist? Dacă va avea şansa, unu’ care o rupt tehnica din dotare în şcoală va lua şpagă, va pune pile, va primi pile şi se va “orienta” întodeauna în funcţie de interesul său propriu. După care va sta cu prietenii lui la bere să spună că România îi de căcat, că toţi îs corupţi etc. Cred că, dacă ne învăţăm de mici cu furatul, nici Isus, nici Mahomed şi nici măcar Buda nu ne vor scoate din marasmul în care ne adâncim.

    Copiatul ăsta excesiv are o grămadă de victime: de la colegii care ajung să fie puşi în situaţii nasoale din cauza unor măsuri aiurea de stăvilire la fenomenuui la profi puşi uneori în situaţii umilitoare pentru meseria pe care o au şi care nu este cea de poliţist de ofiter de informaţii; de la colegii care pierd burse, cămine sau respectul de sine pentru că nişte hoţi le-au furat până la părinţii care se dau mari cu odrasla lor integralistă pe munca celor de la Sony şi Panasonic.

    Cea mai mare victimă însă sunt chiar inculpaţii, care îşi fură cu sârg din propriul buzunar. Dacă vreunul din ăştia crede că va ajunge mare avocat trimiţând pe altul la examen sau dând o sută de euro pe ceva sculă, se înşeală amarnic. Va ajunge poate avocat şi va rupe piaţa lovind puternic pe clientela din oficii şi de divorţuri. Dar va fi mândru că e avocat. Pantofi ascuţiţi sau cu tocuri de 13 centimetri, bluză din leopard, solar, telefon aproape la fel de bun ca ăla din facultate şi toţi prietenii lui fericiţi în ziua în care se plătesc oficiile. Nu ştiu cum dracu’ dar toţi ăia pe care îi ştiu că sunt buni profesional mărturisesc cu oarecare jenă că nu tare or copiat în facultate. În schimb, toţi ăia pe care nu i-am prins niciodată la examen deşi ştiam că o comit sunt juma’ de zi la cafea. Tati, avocatul care are timp de cafea ăla nu e şmecher, ăla nu are de lucru. În principal, de bine pregătit ce e. În schimb, întotdeauna va înjura facultatea pentru că profii sunt cretini şi că nu te învaţă chestii practice. Singurul meu sfat pentru ei este să se roage să înventeze Sony vreo sculă de copiat bani, respect şi clienţi. Că altfel e de rău….

  • Despre validarea referendumului

    Sunt din ce în ce mai convins că suntem luaţi de proşti. Atât primul ministru, cât şi preşedintele interimar fac teorii pe la conferinţele de presă despre validarea referendumului, deşi la acesta au fost prezenţi sub 50% din cei înscrişi pe listele electorale. Ne spune preşedintele interimar despre dificila sarcină a Curţii Constituţionale, se aruncă unii pe net să ne explice diferenţa dintre ficţiune şi realitate etc. Ni se spune că nu suntem atât de mulţi şi că, de fapt, la referendum au participat peste jumătate din cei cu drept de vot. Drept dovadă datele provizorii ale recensământului. Presa s-a lansat pe tema asta, se prezintă documente surpriză etc. şi toţi ne iau de proşti.

    Bă, băieţi, da’ voi legea recensământului aţi citit-o? Dacă nu, hai că nu e greu, un search pe google şi se rezolvă problema. Ca să nu las suspansul să omoare pe cineva, acolo scrie că se numără cetăţenii români cu domiciliul în România. Nu toţi cetăţenii români, ci numai cei care au domiciliul în România. Numa’ eu ştiu vreo 20 de persoane, gândindu-mă la ăia care îmi vin în minte în primele 5 secunde, care sunt cetăţeni români, au drept de vot, dar nu au domiciliul în România, deci nu sunt număraţi la recensământ. Câţi sunt din ăştia? Habar nu am, dar cu siguranţă un număr cu 7 cifre. Şi, în felul ăsta, parcă se potriveşte socoteala.

    Că listele electorale permanente nu sunt corecte, că apar pe ele persoane decedate de ceva vreme, e perfect adevărat. Dar, mă, băieţi, chiar credeţi că au murit în România în ultimii ani vreo 2 milioane de oameni şi nu au fost scoase de pe listele electorale. Potrivit datelor existente, pe lună în România, mor cam 23000 oameni. Asta înseamnă vreo 280 000 oameni pe an. Revin, chiar or murit câteva milioane fără ca nimeni să actualizeze listele? Voi vă auziţi ce spuneţi? Şi, ca să închei, nu cumva ministerul care face parte din Guvern trebuia să actualizeze acele liste electorale?

    Ca să închei, cred că ăştia ne iau de proşti. Adevărul e că şi suntem proşti. În loc să punem mâna să citim legea, ne aruncăm ca nişte bombalăi la orice mizerie ni se aruncă de la teve…

  • De ce nu m-am dus la referendum

    Nu, nu pentru că aş fi avut cea mai mică urmă de simpatie pentru Băsescu. Nu are rost să reiau tonele de motive pentru care opţiunea ca ăsta să fie preşedinte e o opţiune extrem de proastă, se cam cunosc. Nu l-am votat niciodată, nici la primul, nici la al doilea mandat şi totuşi ieri nu m-am dus, susţinându-l în mod implicit astfel. De ce? Păi, pentru mai multe motive.

    1. În primul rând, pentru că precedentul mi se pare periculos. Nu cred că ar trebui să uităm că am ajuns în situaţia de a ni se cere cu disperare demiterea preşedintelui pentru că câţiva dintre parlamentarii pedele au schimbat barca. După ani în care au fost masa de manevră a suspendatului, s-au hotărât să pupe unde au scuipat şi, respectiv, să scuipe unde au lins. Da, preşedintele a încălcat constant şi obsesiv prevederile constituţionale, dar am ajuns să discutăm despre asta numai pentru că nişte moluşte au aplicat cel mai românesc proverb posibil: “capul plecat sabia nu îl taie”. Nu-i o noutate absolută, guvernul Boc V sau cât drac’ a fost a avut majoritate tot datorită unor astfel de moluşte. Am considerat că, dacă mă duc la referendum şi votez demiterea (dacă mă duceam, asta aş fi votat) risc ca puterea unor astfel de nevertebrate să crească, ca votul lor în Parlament să crească în valoare (dacă citesc, asta o fost o subtilitate), ca situaţia politică să fie determinată de nişte din ăştia, chestia pe care eu nu pot să o susţin. O să mi se spună că, nu, tati, nu, poporul îl vrea demis pe fraier. Păi, nu prea cred. E drept, poporul îl vrea demis. Poporul l-a vrut demis şi acum vreo 2 ani şi atunci cred că chiar ar fi fost demis. Dar atunci nu au vrut moluştele, aşa că referendumul de ieri nu a fost organizat pentru a vrut poporul, pentru că asta înseamnă democraţie, ci pentru că aşa au decis nişte băieţi care au schimbat chiloţii portocalii cu ăia roşii.

    2. Pe de altă parte, oricât de mult nu îl susţin pe Băsescu şi oricât de mult mi s-a părut că este un preşedinte catastrofă pentru România, noi mai trebuie să învăţăm o lecţie, două. Unu: până una-alta omul a câştigat la ultimele alegeri prezidenţiale un mandat de cinci ani. Nu cred că intră în noţiunea de democraţie reprezentativă demiterea unei persoane atunci când sprijinul său popular se prăbuşeşte. Dacă am greşit şi l-am ales pe bou pentru cinci ani, atunci cred că, în esenţă, ar trebui să îşi ducă mandatul la capăt. Sunt parlamentari mult mai proşti, mai corupţi, mai cretini şi mai contrari ideii de democraţie decât mister Băsescu, dar încă nu o fost demis niciunul pe acest motiv şi şi-a dus mandatul la capăt. Pe Constituţia pe care o avem astăzi, aşa e şi normal să se întâmple. Sprijinul popolar al oricărui ales scade aproape inevitabil după alegerea sa, dar nu cred că o democraţie reprezentativă implică să îl demitem imediat. Doi: un guvern ar trebui să guverneze şi cu un preşedinte ostil. Pentru că, dacă vrem altceva, înseamnă să modificăm dracu Constituţia pentru a elimina una din funcţii. Până una-alta, guvenul are absolut toate pârghiile puterii în România, de la bani până la ordonanţe de urgenţă, şi nu văd cum un preşedinte ostil ar putea frâna un program de guvernare. Obsesia asta de a avea puterea şi controlul absolut e periculoasă. Extrem de periculoasă. După mine, decât să lăsăm România fără opoziţie, mai bine o lăsăm cu o opoziţie dementă la Cotroceni.

    3. Am stat acasă şi ca o formă de sancţiona alianţa asta contra naturii între pedese şi penele. De la momentul la care nevertebratele alea din parlament au trecut cu curu în luntrea lor, au schimbat obsesiv orice se putea schimba, inclusiv legi pentru a-şi atinge scopurile. Io nu vreau să trăiesc într-un stat în care dacă nu ne convine legea, atunci o schimbăm până ne convine. Nu vreau să mai trăiesc într-un stat în care partidele nu au doctrină dar au posturi de televiziune. Nu vreau să mai trăiesc într-un stat în care primele legi pe care ni le propune un partid sunt legi care să întărească puterea lui, nu legi care să îmi schimbe mie viaţa în bine. Ăstia de la usele s-au repezit ca nişte vulturi flămânzi către tot ce a mişcat. Nici unul dintre cei schimbaţi din funcţii nu îmi trezesc altceva decât oroare şi scârbă, dar nici înlocuitorii lor nu îmi trezesc vreun alt sentiment. La ce dracu să mă bucur eu că a fost schimbat Blaga cu Antonescu, Funeriu cu Antonescu sau Băsescu cu Antonescu?

    4. Am stat acasă şi pentru că ăştia m-au luat de prost. Au umplut ţara (apropos, cu bani de la cine, că am o curiozitate….) cu mii de afişe de genul: mi-a luat pensia, mi-a luat alocaţia etc. Băsescu a luat pensiile sau alocaţiile? Cât de prost credeţi că sunt, măi băieţi? Sau voi nu pe votul meu vă bazaţi, ci pe cel al oamenilor care chiar cred ce aţi scris pe panourile alea? Păi, dacă nu vă bazaţi pe votul meu, atunci nici nu l-am dat, măcar să fim cinstiţi. Nu că ăla cu: să trăiţi bine s-ar fi bazat pe votul meu… În fapt, când o să piară opţiunea Ceauşescu din noi, poate, poate o să pricepem că nu de un tătuc bun, de treabă, care să aibă grijă de noi avem noi nevoie, ci un sistem care să îmi permită să trăiesc într-o ţară normală. Nu Băsescu n-ea (asta e iarăşi o subtilitate…) luat pensiile, ci un sistem cretin. Nu useleul o să ni le dea înapoi, ci tot un sistem. Iar dacă nu schimbăm sistemul, peste vreo cinci ani băsescu o să fie un om de mare valoare, iar x..escu va fi un porc. Şi tot aşa. Iliescu a fost băiat bun, Petre Roman a avut prăjituri cu numele lui, pentru ca după cinci ani să îi scuipe toată lumea în gură. Constatinescu cu Ciorbea au ajuns rapid de la salvatorii democraţiei la ţapul şi chiorul. Între timp toaşu Iliescu îşi revenise, era iarăşi băiat bun. Şi tot aşa. Noi chiar nu realizăm că nu oamenii trebuie să îi schimbăm, ci sistemul? Ne ambalăm să facem trafic pe facebook cu îndemnuri care mai de care mai patrioate, ne certăm între noi, oameni cinstişi şi normali, ca să stabilim ce: care rahat pute mai puţin frumos, că a trandafiri nu pute niciunul, oricât ar parfuma antenele? Haideţi să avem o discuţie despre sistem să vedem dacă nu cumva ceva e greşit în esenţa sa, de ne pune în situaţia să nu avem ce să alegem. Eu am refuzat să mă duc la alegeri din alea grele, de genul Vadim şi Iliescu, Băsescu şi Năstase, Băsescu şi Geoană etc. Dar nu e stupid totuşi să ai numa alegeri din astea de făcut?

    5. În fine, după atâtea săptămâni de circ televizat şi după ce am medidat la cele scrise mai sus, o ajuns să mă şi doară în cur de referendum. Cât timp nu schimbăm sistemul constituţional şi politic, vom avea tot timpul de votat răul mai mic, iar eu refuz să mă mai agit pentru a determina care e mai mic. Vreau să votez binele, nu răul, indiferent dacă e mai mic sau nu. Aşa că ieri am suferit de o sănătoasă durere în cur de referendum, până pe la 7 seara am şi uitat să mă uit pe net la estimările de prezenţă la vot. Am acelaşi sentiment în continuare, nu cred că ceva din viaţa mea se va schimba radical indiferent de rezultatul său. Până acum, tot circul ăsta m-a costat un euro la 4,6 (şi câteva sute de lei mai mult pe ratele pe casă şi leasing). Cred că e de ajuns. Apropos, îi anunţ pe cei la care Băsescu le-a luat pensia, că ăia care au scris afişele alea le-au luat şi ei vreo câţiva euro din pensie. Aşa, ca să nu pierdem din vedere nişte chestii mai importante decât ce scrie înainte de escu pe uşa de la Cotroceni….

  • Iar despre democraţie, stat de drept, Constituţie şi alte lucruri mărunte şi inutile

    Avalanşa de evenimente din ultimele 2-3 săptămâni, toate fiind legate mai mult sau puţin de constituţional, a fost atât brutală, încât oamenii din ţara asta care mai şi muncesc n-au avut timp nici să le afle pe toate. Aşa că nu am scris nimica până acum. În plus, nu-mi place să scriu mult şi ar fi foarte multe de spus. În fine, m-am abţinut de la scrie ceva pentru că pare că mintea multora funcţionează după principiul cine critică ceea ce se întâmplă acum e pedelist sau băsescian, ignorând faptul că există mulţi cărora le e greu să aleagă între două ghene de gunoaie la fel de puturoase.

    Cred însă că lucrurile se împut din ce în ce mai tare şi mă tot întreb la ce dracu’ mai predau la şcoală despre democraţie şi stat de drept? Ori despre Constituţie şi alte instituţii? Numa’ ca să mă aflu în treabă? Adică, nu mai bine mă duc la primul curs le spun la copii că sistemul nostru constituţional – din 1991 până acum, ca să nu avem confuzii – este unul simplu: cine e la putere face ce vrea, restul: “ciocu’ mic, că noi suntem la putere acum”, ca să citez dintr-un klingonian în viaţă? Restul de 13 cursuri mergem la bere, că nu are niciun rost. Ce sens are să înveţi ceva la şcoală, să deschizi televizorul şi să vezi că la şcoală înveţi numai prostii?  Aşa, o scurtă enumerare, ca să mă refer numai la ultimii 2-3 ani, portocalii amentecaţi cu roşu, la grămadă:

    – ne-o spus ăla la şcoală că într-un stat de drept hotărârile judecătoreşti se pun în executare obligatoriu, mai ales dacă sunt împotriva statului? Te uiţi la tv şi constaţi că guvernul nu o fost la cursul ăsta, de aia o dat 4 ordonanţe la rând prin zice că nu are chef să le execute

    – m-o picat ăla la examen că am scris că preşedintele poate fi suspendat din funcţie fără avizul Curţii Constituţionale? Am picat degeaba, că la teve zice că nu trebuie…

    – ne-o explicat fraierul la şcoală cum e cu schimbarea preşedintelui camerelor, că o durat şase luni până l-o schimbat pe nepotul lu’ Tamara – la momentul ăla – şi ce-o zis Curtea Constituţională despre asta. De fapt, e mult mai simplu, tati, în 2-3 ore se rezolvă totul.

    – ne-o explicat prostu’ ăla la şcoală cum e cu judecătorii Curţii Constituţionale, că sunt numiţi de preşedinte şi camere. Aici o avut dreptate, că aşa zice şi la teve. Da’ cică nu e bine. Culmea, asta ne-o spus şi ăla la şcoală. Apoi, apare şi diferenţa. La teve zice că trebuie să îi numească primul ministru, la curs nu ne-o spus asta.

    – ne-o spus fraieru’ că ordonanţele de urgenţă trebuiesă se dea aşa, când arde ţara. Fostul guvern a spart orice record în domeniu, guvernul nou mai are un pic şi modifică şi Constituţia prin ordonanţe de urgenţă.

    – etc., etc., etc.

    Şi revin cu întrebarea de bază: io la ce dracu’ mai predau despre Constituţie? Ca să le spun la copii numa’ minciuni? Să râdă ăia de mine că sunt ultimul fraier care află că oricum Constituţia aia nu e bună la nimic. Nu vreau să mă dau mare deştept, dar vă invit să citiţi texte scrise cu câteva luni în urmă pe blogul ăsta. În jumate dintre ele mă plângeam de atacuri grave şi extrem de grave la statul de drept, la democraţie, la supremaţia legii etc. S-a schimbat ceva? Nu, singura diferenţă este că ăştia de acum au mai mult elan tineresc şi le învârt mai repede.

    Şi nu pot să nu constat un grad de ipocrizie care depăşeşte orice urmă de bun simţ şi creează o senzaţie de greaţă incredibilă. Urlă pedeleul acum că s-au schimbat preşedinţii de camere de o manieră neconstituţională? Da’ ei cum l-au schimbat pe preşedintele senatului acum ceva vreme? Urlă useleul că avocatul poporului este de-a lu’ băsescu? Şi vor să îl schimbe cu unul de-a lor, nu? Urlă că juzii de la Curtea Constituţională sunt de-ai preşedintelui? Şi cu cine vor să îi schimbe? Cu ai lor? Urlă pedeleul despre controlul politic al instituţiilor statului prin ordonanţe de urgenţă emise peste noapte? Aşa repede se uită diverse ordonanţe de acum un an, doi? Urlă pedeleul despre tentative de control asupra justiţiei? Uită legea răspunderi magistraţilor care îi face pe ăştia maşinuţe cu telecomandă şi care a fost promovată şi adoptată de ei? A urlat ani de zile useleul şi a făcut plângere penală contra directorului de la drumuri Cluj, responsabil de “centura de diamant” (dacă era din diamant costa mai puţin cred)? L-au numit şef naţional peste drumuri şi autostrăzi? Urlă pedeleul despre plagiatul penibil şi penal al lui ponta? Doamna cu fiţe din partidul cu pricina tocmai ce a declarat că e normal să plagiezi teza de doctorat dacă eşti om ocupat, îi pui pe alţii să copieze de undeva. Rectorul UBB ne explică că nu acea comisie are competenţa de a se pronunţa pe plagiat? O citit art. 170 din legea educaţiei (cât de repede ajungi să regreţi voturi….)? Cere băsescu respect pentru instituţiile statului? O uitat de “vedem noi cine pleacă”? Ziarul oficial al useleul îl pune pe năstase pe o listă a persecutaţiilor politic alături de cei care au murit la Sighet? E posibil aşa ceva? Preşedintele peneleului afirmă că vadim este de treabă, iar partidul lui e un partid serios, de dreapta? Unde dracu’ o să ajungem?

    Scriu din astea până mâine dimineaţă, dacă mă pornesc. Ar fi încă de spus zeci de pagini. Ar fi de discutat despre libertatea presei. Ar fi de discutat despre faptul că am discutat în Parlament şi la teve despre cine merge la o şedinţă şi nu despre ce se decide la aceea şedinţă (în linii mari, reducerea fondurilor pentru statele nou admise în UE, inclusiv România, şi despre contribuţia pe fondul de stabilitate, adică la profitul unor bănci, respectiv vreo câteva miliarde de euro pentru România. Ne-o durut în cur despre astea, important era cine merge). Ar fi de discutat despre faptul că 90 % din doctoratele în drept din România sunt plagiate ori sub nivelul unui lucrări decente de licenţă. Ar fi de discutat despre demenţa din domeniul educaţiei, care nu are un ministru decent de zeci de ani. Dar nu e timp de toate astea, pentru că pun pariu că în astea 20 de minute de când scriu chestia asta, s-o mai întâmplat ceva care ar trebui pus undeva pe o listă din cele de mai sus.

    Rămân două idei, cred, majore. Noi nu avem astăzi o democraţie. Niciunul dintre cei care ne conduc nu se cred că sunt şi nu se simt reprezentanţi ai noştri. Sunt şi se simt reprezentanţi ai partidului lor sau al lor înşişi. Asta nu e democraţie. E orice, dar cel mai probabil idiocraţie, sistem pe care l-aş defini ca fiind sistemul ce reuşeşte să promoveze în funcţii de conducere numai idioţi, în timp ce oamenii buni, normali la cap şi morali stau şi se minunează la teve sau sunt în Canada.

    A doua idee este că ne trebuie urgent o nouă Constituţie. Nu aia penibilă pe care ne-o propune băsescu. Nu o modificare a ăsteia de acum, pentru că cei 20 de ani de când există şi mai ales ultimii 3-4 ani, inclusiv ultimele săptămâni, ne arată că această lege fundamentală a eşuat în protecţia democraţiei şi a statului de drept. Ne trebuie o Constituţie care se ne protejeze de abuzuri. Ne trebuie o Constituţie care să nu permită ordonanţele de urgenţă. Ne trebuie o Constituţie care să nu permită numiri pe criterii politice, inclusiv la Curtea Constituţională. Ne trebuie o Constituţiei care să stabilească odată pentru totdeauna sistenul electoral. Ne trebuie o Constituţie care să nu permită traseismul politic. Ne trebuie o Constituţie care să nu permită dictatura, nici a guvernului, nici a preşedintelui, nici a parlamentului, nici a funcţionarului de la finanţe.

    Cred că măcar atâta ne datorăm nouă şi generaţiilor viitoare. Şi le-o datorăm şi ălora care au murit în 89 şi în 90 ca să avem o broşurică mică, intitulată Constituţia României şi care să ne apere. Pe noi, nu pe conducători. Şi ca să am şi eu ce dracu’ să predau la cursul de consti.

  • Ironii ale sorţii

    Acum ceva vreme am “sărbătorit” 22 de ani de la 13-15 iunie. Ştiu că mulţi dintre cei care îmi citesc mie prostiile pe care le scriu aici nici măcar nu erau născuţi atunci şi şi mai puţini ştiu sau işi mai aduc aminte ce s-a întâmplat atunci. O scurtă trecere prin istorie poate nu strică. La 22 decembrie 1989, Ceuşescu fuge iar vidul de putere este ocupat de FSN, organ autoproclamat conducătorul statului. FSN, format în principal din activişti de partid de linia a doua, începând cu Iliescu şi terminând cu Roman, ocupă absolut toate instituţiile publice din ţară. Tot guvernul, tot parlamentul, toate primariile tot era format numai din membrii FSN. Aceştia promit că vor organiza alegeri în primăvară şi nu vor participa la ele. În ianuarie, se răzgândesc şi anunţă că participă la alegeri, iar Iliescu va fi candidatul partidului. TVR-ul condus tot de ei începe o campanie incredibilă de murdărire a partidelor istorice – PNT, PNL, PSD – care se chinuiau să se reinfiinţeze. Se spune că ăştia vor vinde ţara la unguri, că vor aduce înapoi moşierii care nu vor transforma în iobagi etc. Toată propaganda comunistă este scoasă la bătaie.

    O parte din cei care au fost dispuşi să moară la Revoluţie – în principal studenţi – ies în stradă, dar protestele sunt înăbuşite barbar. La Timişoara se proclamă o declaraţie care interzice foştilor activişti să candideze. Restul ţării scuipă pe maşinile cu număr de Timişoara. La Tg. Mureş se inventează o bătaie între români şi unguri, prilej pentru a înfiinţa SRI, compus din foştii securişti. Urmează camapania electorală, în condiţii la care alde Lukaşenko sau Putin nici măcar nu visează. La alegeri FSN-ul cîştigă detaşat. În Bucureşti, în piaţa Universităţii începe o manifestaţie maraton prin care oamenii îşi cer libertatea înapoi. Zile în şir participă la manifestaţii şi 100 000 oameni (amintiţi-vă ce a fost în iarnă când au participat 5000), iar o parte dintre ei ocupă piaţa. În 13 iunie, poliţia atacă manifestanţii cu o violenţă greu de explicat. După aia, din ordinul dat de şeful poliţiei, se incendiază autobuzele miliţiei şi sediul ministerului de interne, pentru a arăta la televizor cum legionarii vor să ocupe Bucureştiul. Iliescu face apel la populaţia să vină în sprijinul FSN. Primii ies la apel muncitorii de la IMGB, oameni aduşi de pe sate la oraş să muncească în imensitatea aia comunistă. Se strigă: “Moarte intelectualilor! şi “Noi muncim, nu gândim!”. La acelaşi apel al preşedintelui, 15000 mineri se urcă pe trenuri şi vin val vârtej la Bucureşti. Trenurile sunt puse la dispoziţie de ministerul transporturilor condus de, ce surpriză!, Traian Băsescu. Minerii bat tot ce prind, se pişă şi se cacă în clădirea Arhitecturii din Bucureşti, dau foc la orice carte prind, bat orice ochelarist văd (ăştia cu ocheleri citeau, deci erau intelectuali, deci legionari vânduţi puterilor străine. Străine de Moscova) arestează (da, arestează) câteva mii de oameni. Bilanţul: cam 50 de morţi, 600 de răniţi, 7000 arestaţi. În Bucureşti se instalează liniştea. Guvernele străine întrerup orice colaborare cu România, care iese din izolarea internaţională după vreo 8 ani. Iliescu le mulţumeşte public minerilor pentru disciplina civică de a fi omorât intelectualii, iar Băsescu îi pune pe tren înapoi către casă. Petre Roman şi Adrian Năstase – vedetele tinere ale PSD – ne explică că în Vest minerii bat mult mai rău decât mieluşeii noştrii. Liderul minerilor – Cozma – devine erou naţional. Vadim şi cu Funar profită de momentul cu ungurii care vor să ne cucerească şi intră în Parlament. Nimeni nu mai protestează în adevăratul sens al cuvântului în România timp de 22 de ani.

    După o vreme, între lupii tineri ai FSN şi cei bătrâni apare conflictul între generaţii. Unii sunt prea sovietici, alţii ar fura după metode mai capitaliste. În consecinţă, FSN se rupe în două: PSD, regrupând elefanţii gen Iliescu, Văcăroiu, Rodica Stănoiu, Bârlădeanu, Năstase etc. şi PD regrupând pe alde Băsescu, Berceanu, Blaga etc. Stolojan este pus prim ministru şi naţionalizează valuta (adica ia toată valuta din conturile tuturor şi le dă în schimb ceva chibrituri). Peste ani, va fi propunerea dreptei române pe funcţia de prim ministru :). Încep să apară figuri sinistre de-a dreptul: Cozmâncă, Miky Şpagă, Hrebenciuc. Năstase devine vedeta PSD, fiind net mai spălat şi mai bun vorbitor al limbii române decât ăştia. Ajunge şi prim ministru la un moment dat, ocazie cu care îi vin nişte idei geniale. Una dintre ele este înfiinţarea DNA-ului. Alta este controlarea mai atentă a judecătorilor de la instanţa supremă.

    Trec anii….. Din foşti tovarăşi Iliescu şi cu Băsescu devin duşmani. Cei bătuţi în 14 şi 15 iunie în Bucureşti sunt demult prin Canada. PNŢ-ul nu mai există. PNL-ul s-a aliat o tură cu copilul rău al FSN-ului, iar mai nou cu copilul bun. Năstase urlă cu DNA-ul este instrument politic. Tot el urlă că a fost judecat un fost procuror devenit peste noapte judecător la înalta curte. Băsescu îl întreabă retoric pe un unul la televizor cine pleacă? A aflat răspunsul după câteva săptămâni. Nu era răspunsul corect.

    Ar putea fi ironic, dacă nu ar fi trist. Acum ceva vreme cică emigram în Congo dacă devenea preşedinte Năstase. Între timp, ne-am clarificat: îl iubim pe ăsta, nu pe celălalt, iar ţara sărbătoreşte victoria FSN-ului în alegerile împotriva FSN-ului. Ăia de-or murit în iunie 90, omorâţi de oameni conduşi de Iliescu şi aduşi cu trenul de Băsescu, se învârt în mormânt. De vis….