Suntem în plină sesiune de restanţe şi revin din nou obsedantele discuţii despre copiat. Aud tot felul de chestii, despre tot felul de scule destinate copiatului, despre tot felul de tactici, sisteme şi nu pot decât să mă îngrozesc. Nu în calitate de prof la o facultate, ci de om în societatea română.
S-a copiat dintotdeauna în şcoală, dar parcă era totuşi o limită. Se mai şoptea, îi mai scriai lu’ ăla de lângă tine 4-5 cuvinte cheie pe o foaie, îl mai lăsai să se holbeze la tine în lucrare, dar era undeva o limită, care nu ţinea numai dezvoltarea slabă a tehnicii. Azi, am auzit de oameni care fug pur şi simplu din sala de examen cu subiectul în minutul 2 al examenului, pentru a dicta răspunsurile prin tot felul de tehnici de transmitere. Sunt oameni care scriu lucrări de diplomă sau referate “originale” pe bani. Sunt oameni care merg în locul altora la examen pe bani. Sunt camere de luat vederi în nasturele de la tricou. Sunt ceasuri care stochează fişiere. Sunt ochelari pe care se pot transmite imagini. Încă un pic şi unii or să-şi bage un cip în creier. Totul cu un unic scop: să promoveze un examen pentru care nu vor sau nu îi duce capul să înveţe. Mă şi simt penibil uneori că mai prind câte un fraier la examen că schimbă două vorbe cu vecinul sau aruncă un ochi în lucrarea colegului. Ăştia pică de proşti numa’ pentru că nu or avut bani pentru ceva mai elaborat sau numa’ pentru că or decis să nu se complice şi să rămână old school.
Ori pentru că pur şi simplu trăiesc într-o cultură a furtului şi a înşelătoriei care ne sugrumă societatea. Un geniu din ăsta care o furat toată facultatea, credeţi ca odată ajuns judecător, procuror, avocat, notar sau mai ştiu eu ce va deveni brusc un om cinstit, incoruptibil şi mega profesionist? Dacă va avea şansa, unu’ care o rupt tehnica din dotare în şcoală va lua şpagă, va pune pile, va primi pile şi se va “orienta” întodeauna în funcţie de interesul său propriu. După care va sta cu prietenii lui la bere să spună că România îi de căcat, că toţi îs corupţi etc. Cred că, dacă ne învăţăm de mici cu furatul, nici Isus, nici Mahomed şi nici măcar Buda nu ne vor scoate din marasmul în care ne adâncim.
Copiatul ăsta excesiv are o grămadă de victime: de la colegii care ajung să fie puşi în situaţii nasoale din cauza unor măsuri aiurea de stăvilire la fenomenuui la profi puşi uneori în situaţii umilitoare pentru meseria pe care o au şi care nu este cea de poliţist de ofiter de informaţii; de la colegii care pierd burse, cămine sau respectul de sine pentru că nişte hoţi le-au furat până la părinţii care se dau mari cu odrasla lor integralistă pe munca celor de la Sony şi Panasonic.
Cea mai mare victimă însă sunt chiar inculpaţii, care îşi fură cu sârg din propriul buzunar. Dacă vreunul din ăştia crede că va ajunge mare avocat trimiţând pe altul la examen sau dând o sută de euro pe ceva sculă, se înşeală amarnic. Va ajunge poate avocat şi va rupe piaţa lovind puternic pe clientela din oficii şi de divorţuri. Dar va fi mândru că e avocat. Pantofi ascuţiţi sau cu tocuri de 13 centimetri, bluză din leopard, solar, telefon aproape la fel de bun ca ăla din facultate şi toţi prietenii lui fericiţi în ziua în care se plătesc oficiile. Nu ştiu cum dracu’ dar toţi ăia pe care îi ştiu că sunt buni profesional mărturisesc cu oarecare jenă că nu tare or copiat în facultate. În schimb, toţi ăia pe care nu i-am prins niciodată la examen deşi ştiam că o comit sunt juma’ de zi la cafea. Tati, avocatul care are timp de cafea ăla nu e şmecher, ăla nu are de lucru. În principal, de bine pregătit ce e. În schimb, întotdeauna va înjura facultatea pentru că profii sunt cretini şi că nu te învaţă chestii practice. Singurul meu sfat pentru ei este să se roage să înventeze Sony vreo sculă de copiat bani, respect şi clienţi. Că altfel e de rău….
Sper sa ma insel, dar cred ca multi au dat “like” la articol pentru enumerarea unor tehnici la zi in materia copiatului mai degraba decat pentru morala…
In ce priveste raportul studiu in facultate versus clientela si nivel profesional in breasla sper sa aveti dreptate.
mai este o problema cu unele facultati…sau cel putin cu unele cursuri: sunt efectiv complet neinteresante si neactualizate la cerintele pietei. Multi studenti stiu asta si li se pare inutil sa invete la asa ceva.
Trista tara in care traim.
Am ajus pe acest blog cautand o cale si un avocat care sa ma scoata din caca in care m-a bagat un judecator de la judecatoria Cluj-Napoca (al carui nume datorita faptului ca am inca proces acolo) nu il pot pronunta aici.
Nu ma deranjeaza asa de tare cand un nene care imi pune motorina ma ia peste picior in legatura cu aspectul masinii mele pentru ca nu i-am dat destul ciubuc, nu ma deranjeaza cand tanti de la casierie vorbeste cu mine de parca viata mea ar depinde de stampila ei, nu ma deranjeaza cand doamna din spatele meu de la supermarchet tzatzaie in urma mea ca nu am pus bara despartitoare intre produsele mele si ale ei, nu ma deranjeaza daca masina de gunoi imi intoarce peste cap oglinda masinii mele parcata regulamentar, nu ma deranjeaza foarte multe si tac aproape intotdeauna in ideea ca nu imi pot pune mintea cu prostul, pentru ca mintea lui e odihnita…. DAR ma deranjeaza ENORM atunci cand vad ca intr-o tzara a secolului 21, din Uniunea Europeana, actul de justitie este pur si simplu calcat in picioare, scuipat si apoi aruncat la toaleta. Un judecator cu care am copilarit impreuna, pe care-l stiu aproape la fel de bine ca pe oricare prieten al meu, despre care am auzit si bune si rele… isi permite luxul de a ma judeca stramb, de a inchide ochii si de a auzi doar ce vrea. Si toate astea pentru ce? De frica scaunului, de frica faptului ca cineva ar putea zice, “pai… sigur ca l-a achitat, doar au crescut impreuna” si sigur ca majoritatea asa vor zice, pentru ca majoritatea cred la fel ca mine ca Romania nu are justitie, adica are, dar numai pentru cei cu bani.
Pentru 3 vieti curmate, Huidu primeste 5000 de euro daune materiale, iar eu… pentru un copy/paste primesc 7174 de euro!?!
Si sunt absolut sigur ca judecatorul care m-a potcovit, cel pe care nu il mai pot numi cunostinta sau consatean, a facut scoala asa cum descrie autorul articolului de mai sus.
Domnule Adrian Popescu, cum poate fi numita invatatura inutila? Cum poti spune cu siguranta ca o lectie sau alta, primita de la viata sau de la scoala este necesara sau nu? Cum poti dumneata sau oricine altcineva sa consideri o lectie, o invatatura inutila? Stii EXACT unde si cum te va duce viata si poti garanta ca intr-un anumit moment nu iti va lipsi EXACT lectia sau invatatura pe care o consideri inutila? CE TREABA atat de importanta ai tu ca elev al vietii sau student pe bancile scolii alta decat a invata si a-ti insusii lectii? Cursuri neinteresante si ne actualizate? Poti tu garanta 100% ca intr-un moment al carierei sau al vietii nu te vei lovi EXACT de ceea ce te invata acel curs neinteresant si neactualizat? SIIIIGURRR de ce sa invatam BASIC cand toata lumea foloseste Windows? DE AIA, pentru ca poate la un monent dat, te trezesti in varful Anzilor, mort de foame si de sete, intr-o cabana a carei camara este inchisa cu un cod pe care trebuie sa-l pastezi pe un 286, si tu… dejeaba ai codul dat de cabanier inainte sa urci…. CA NU STII CARE E LINIA DE COMANDA PE CARE TREBUIE SA O SCRII CA SA-TI CITEASCA ACEL COD! Sigur exemplul e putin fortat si probabil nu o a ajungi niciodata in Anzi 🙂 …. nu asta e idea…. idea e ca ORICE lucru in lumea asta trebuie facut bine si cu dedicatie sau deloc.
Intotdeauna am sustinut idea vocatiei… daca ai vocatie, inclinatie spre o anumita meserie o vei face bine si vei fi remarcat, daca n-ai…. n-ai.
Si aici conteaza parintele, familia, unitatea de baza a oricarei civilizatii. Cand esti mic, mama si tata ar trebui sa-si dea seama ca iti plac cablurile si sa te dea la Poli, sau ca dai bine imi minge si sa te dea la sport, sau ca iti place sa fii mai autoritar si sa te dea la Militie, sau ca iti place sa dai ordine si sa te dea la management si tot asa mai departe. Parintii tai trebuie sa iti zica… “copileeee dejeaba vrei tu sa te faci Militian… ca ai 1:23 de cm la 18 ani… fug infractorii cu tine in carca!!!”.
Sigur ca parintii moderni…sunt plecati in Spania la munca sau stau pe Facebook la chat, n-au nici o treaba cu copilul care incearca sa-si bage dejetele in priza, nu remarca vocatia lui de electrician.
ASA CA! Dragi judecatori, avocati, oameni in general, nu va apucati de meserie doar pentru ca v-o zis badea Ghitza ca se castiga bine, castigul trebuie sa vina ca o incununare a succesului, nu ca o motivatie a trezitului de dimineata!