Titlul este poate o expresie banală în zilele astea, în care ne-am trezit brusc că al nostru Guvern a semnat ACTA, iar toată lumea vorbeşte despre sfârşitul internetului. Expresia a devenit banală pentru că e adevărată. Nu mai stau acum să scriu ce conţine acest atât de mult hulit tratat, pentru că e plin internetul de explicaţii.

Mă întreb însă unde dracu o să ajungem în ritmul ăsta. Tratatul ăsta are, în mod evident, două scopuri, unul mai periculos decât altul. Primul este acela de a limita pirateria pentru produse de soft, filme şi muzică. Pare legitim, dar nu este. Hai să definim un pic pirateria, pentru că am senzaţia că o luăm razna ca şi societate. Dacă chestiile despre care ni se spune că sunt piraterie chiar sunt, atunci înseamnă că bibliotecile publice sunt companii de corsari, iar orice bibliotecar este un fel de Jack Sparrow. Altfel gândind, dacă îmi cumpăr un film e piraterie dacă invit 30 de prieteni la mine acasă să ne uităm împreună la film? Dacă îmi cumpăr un ziar şi, după aia îl las pe scaun în autobuz să îl ia cine vrea e piraterie? Dacă îmi cumpăr o carte şi o împrumut unui prieten, e piraterie? O să se spună că nu chiar acelaşi lucru… Serios? Adică, dacă am o cârciumă şi pun muzică în cârciumă şi oricine poate să o asculte sunt ok cât timp plătesc o sumă de bani către ORDA sau cum drac se numeşte – cam 30 de lei pe lună. În schimb, dacă pun muzică pe net şi oricine poate să o asculte nu pot face chestia asta, să plătesc 30 de lei pe lună şi să fiu ok, trebuie să mă duc la puşcărie. Fraierii care vreau să asculte muzică nu au decât să dea 10 euro pe un disc. Din care poate un cent ajunge şi la nenorociţii care cântă, da’ nu e sigur. Nu întreabă nimeni pe ăia de la Microsoft de ce un Windows-ul costă cât bugetul unei familii africane pe un an? O să mi se spună că ăsta e capitalismul, ceri cât ţi se dă… Dar statele pentru ce dracu luptă şi pentru ce sunt puse acolo, nu ca să potolească lăcomia nemăsurată a unor persoane şi să ne protejeze pe ăştia care suntem la cheremul lor? De ce trebuie să semnăm ACTA? Ca nişte corporaţii să nu mai aibă cifră de afaceri cât PIB-ul Franţei, ci să aibă cifră de afaceri cât PIB-ul Japoniei? Sau pentru ca zeci de milioane de oameni din lumea asta care nu au să dea 250 de euro pe un sistem de operare să lase dracu calculatoarele în pace şi să rămână în urmă faţă de restul globului? Dacă nu se va mai putea pirata soft-ul, singura consecinţă va fi că 1% din ăia care îl folosesc acuma ilegal îl vor plăti, iar restul de 99% vor sta în întuneric. Cine vor fi ăia? Cei mai săraci, cărora le tai astfel orice şansă de dezvoltare.

În al doilea rând, hai să mai cugetăm odată. Adică, în interesul protejări unor companii private, alte companii private sau statul îmi va umbla în calculator, în viaţa mea virtuală. Da’, revin cu întrebarea, statul ăsta pe cine mama dracu’ protejează? Cei care au semnat acel tratat au fost aleşi de noi, să ne reprezinte, sau de Microfost, MGM, Sony şi alţi giganţi din ăştia? Nu e cumva ceva şi mai rău aici? Netul a explodat în ultima perioadă. Găseşti pe internet orice, dar cel mai important lucru este că poţi găsi lucruri care nu convin. Fără net, o grămadă de revolte nu ar fi fost niciodată organizate, fără net o grămadă de oameni nu ar fi citit sau văzut niciodată ce se petrece în jurul lor. Fără net, cine are ceva de spus o putea face numai cătorva prieteni şi cam atât. Libertatea de exprimare nu există decât dacă are cine să te asculte. La fel, libertatea de exprimare nu există decât dacă cineva îţi dă informaţii. Sigur, ne putem lua informaţiile de la ştiri. Putem astfel afla, în direct, ultimele noutăţi despre vaca violată de un cioban, despre părerea lui Gigi despre viaţă, despre ultima beţie a unor curve de televizor. Şi mai putem afla despre cum va salva Dan lumea din telecomandă, despre o grămadă de chestii interesante şi utile. Suntem reduşi la prostie, iar cei care refuză acest lucru puteau să o evite folosind netul. O văzut cineva la ştiri vreo discuţie serioasă despre taxa pe carbon – adică taxa pe respirat – sau despre ce-or făcut islandezii după ce or dat faliment? Nu. Căutaţi pe net şi o să găsiţi. Sigur, o să găsiţi nişte filme postate de oameni care nu au drepturile asupra unor părţi din conţinutul lor. Sau o să găsiţi citate din cărţi şi ziare pentru care oamenii care le-au postat nu au drepturi de proprietate intelectuală. Toate astea se vor termina dacă ACTA va intra în vigoare. Şi vom crede despre lumea asta ceea ce ni se va spune la televizor. Iar toată lumea va fi mai liniştită. Un fel de linişte a cimitirului, dar ce mai contează asta?

Şi mai grav este că libertăţile noastre se duc una câte una, sub diverse pretexte, şi prea puţină lume pare să vocifereze şi să arate guvernelor că nu i-am ales ca să reducă drepturile, ci ca să ni le protejeze. Undeva greşim grav ca şi societate şi nu pare să ne pese. Cine dracu l-o făcut pe ăla care a semnat ACTA să creadă că poate el să decidă dacă eu sunt de acord să îmi urmărească RDS-ul traficul pe internet? Cine dracu se crede ăla care o decis că eu sunt de acord ca cineva să meargă la puşcărie dacă deţine o torţă? Cine dracu se cred cei care au scris un proiect de lege care interzice manifestaţie publică în faţa obiectivelor protejate militar – adică prefectură, guvern, Cotroceni etc.? Cine dracu se crede ăla care o decis că ARACIS-ul are dreptul să stabilească ce trebuie să li se predea studenţilor într-o facultate? Cine dracu se cred toţi ăia care îmi spun mie ce am voie să fac şi ce nu? Ne îndreptăm către cea mai subtilă dictatură şi nu pare să ne pese de asta mai mult decât ne pasă dacă Bianca Drăguşin sau cum dracu o cheamă s-o despărţit de prinţ sau nu.