(H)AI cu tata

Tradițional, luna octombrie e luna recrutărilor de stagiari în avocatură. Toate firmele de avocatură se chinuie să scrie anunţuri de recrutare cât mai interesante, să atragă atenţia şi intenţia tinerilor intraţi în barou, copiii ăia dezorientaţi trimit siviuri, se fac interviuri despre unde te vezi peste 3 ani, deşi răspunsul corect este pe hol la instanţă aşteptând de 3 ore să se strige cauza etc. Firmele îşi dau filme că în sfârşit or găsit oamenii perfecţi, ăia care să fie tot ce nu or fost cei de anul trecut, iar copiii se şi văd în costum de 2000 de parai ca pe afiş la  Suits sau Boston Legal.

Toată şarada asta se bazează pe examenul pe care nişte tipi aşpri, dar corecţi, cu morgă importantă, de la INPPA, îl organizează ca să trieze pleava de cei care vor avea şansa să devină avocaţ. Niciodată nu am fost fanul examenului de admitere în profesiile juridice pe bază de grile. Nu-s prost şi îi înţeleg utilitatea, e extrem de simplu de corectat, exclude majoritatea formelor de corupţie anterioare lui, rezultatele se dau în 3 zile, nu în 3 luni. E ieftin de organizat, deşi pe copiii ăia îi rupe la bani.

Totuşi, nu poţi gândi totul din perspectiva utilităţii, trebe dracu’ să mai vezi şi scopul şi efectele colaterale. Aşa, şi bomba atomică e utilă, e ieftină faţă de un război de 5 ani cu tancuri şi tranşee. Totuşi, exceptând nefericitul episod de acum 60 de ani, nu a folosit-o nimeni şi sperăm să nici nu o facă nimeni. Altfel, ajungem la vorba lui Einstein care zicea că habar nu are care vor fi armele din al treilea război mondial (pare că dronele sunt varianta câştigătoare), dar ştie sigur că în al patrulea vor fi beţele şi pietrele.

Scuze la domni cititori, revin la subiect. Spuneam că nu poţi judeca o chestie strict după utilitatea ei şi după costuri. Mai trebuie să pui şi alte rahaturi în balanţă, iar în cazul admiterii în avocatură ele lipsesc complet. Nici la magistratură nu e neapărat mult mai bine, deşi ăia de la INM au încercat să o mai îndulcească cât de cât cu examenul la care ai de scris şi cu interviul. Totuşi, şi acolo, înainte de a avea ocazia să arăţi că ai ceva în creier, trebuie prima dată să arăţi că eşti o maşină perfectă de rezolvat grile.

Grilele alea sunt moartea profesiei. Ele îţi formează creierul fix cum nu trebuie să fie cel al unui avocat sau al unui judecător ori procuror. Te formează pe ideea terţului exclus. Te învaţă că totul este adevărat sau fals, corect sau greşit. Nu ai varianta „depinde” sau „băăăă, dracu ştie…”, care de regulă e varianta corectă în drept. A crede că există doar adevăr şi fals înseamnă o perspectivă complet eronată pentru copilul care rupe 4 ani de facultate să înveţe că totul e corect sau greşit. Şi după ce trece de examenul de barou, face impresie inteligentă la interviu şi îşi găseşte să fie stagiar undeva, constată că nu ştie nimic. Pentru că, real vorbind, nu ştie nimic. El ştie să rezolve grile, dar când vine clientul să îi spună ce o păţit, când îi dă şefu să scrii ceva, când îl întreabă judele „alte cereri mai aveţi?” e pe lângă. Motorul de rezolvat grile din creier nu îl ajută la nimic şi sistemul de operare dă blue screen şi nu mai butează.

Dacă pui cei mai buni avocaţi de pe piaţă să dea testul ăla nu îl trec veci. Mă consider bunicel şi ştiu şi ceva carte, dar pe testul ăla dacă scot 60 de grile corecte înseamnă că am avut bulan, că sigur că jumate le pun la noroc. Dacă cineva îmi spune că oamenii cu care am discutat ieri şi care au sărit de 80 de răspunsuri corecte ştiu mai mult drept decât mine, o să-i recomand să schimbe dieta, că ce mănâncă nu-i face bine.

Sigur că textul ăla verifică ceva extrem de important în avocatură: disciplina şi capacitatea de a munci, fără de care nu ajungi veci avocat, dar verifică doar asta şi nu e bine deloc.

În sensul ăsta am făcut un experiment. L-am pus pe candidatul Claude Opus 5.5 să rezolve subiectele de la barou. O făcut 90 de puncte şi nu o pus nimic la bulan. Nu i-am dat înainte să citească legea avocaturii ori codurile. E simpatic răspunsul dat când i-am spus să îşi verifice răspunsurile cu baremul Îl pun mai jos:

„Am 90 de răspunsuri corecte din 100. Pe materii: organizarea profesiei 16/20, drept civil 19/20, procedură civilă 17/20, drept penal 19/20, procedură penală 19/20.

Ce reiese, cinstit:

Toate cele 26 de răspunsuri marcate „sigur” sunt corecte. La „probabil” am 44 din 48, la „incert” 20 din 26. Deci marcajele au avut sens ca ordine, dar estimarea mea de 60-70 a fost prea pesimistă (l-am întrebat înainte cât crede că o făcut). Am fost subîncrezător: când am spus „incert”, am nimerit totuși în aproximativ trei sferturi din cazuri.

Nouă din cele zece greșeli sunt de tipul „o variantă în plus sau una lipsă”. Singura în care am inversat regula e 31: am crezut că actul întreruptiv contra fideiusorului nu produce efecte față de debitorul principal, iar baremul spune că produce (A), în timp ce C e falsă.

Organizarea profesiei a fost cea mai slabă parte, cum anticipasem, cu 4 greșeli din 20. Acolo lipsurile țin de Statut (radierea din Registrul de asistență judiciară, Consiliul UNBR ca instanță disciplinară, vechimea în profesie).

La 74 nu știu sigur dacă greșeala e a mea sau baremul e discutabil. Dacă A e corectă (limitele se reduc cu o treime prin art. 308), maximul pentru neglijență în serviciu ar coborî la 2 ani, dacă rețin corect limitele art. 298 (3 luni-3 ani). Atunci o pedeapsă de 3 ani nu poate fi aplicată, iar B ar fi adevărată doar ca ipoteză abstractă. Merită verificat pe text înainte să trag vreo concluzie; nu contest baremul din memorie.

Examenul e din 20 septembrie 2026, după limita cunoștințelor mele, deci baremul ăsta nu aveam cum să-l fi văzut. Nu pot exclude însă că unele întrebări reiau grile INPPA mai vechi care au fost în datele mele de antrenament, ceea ce ar umfla puțin scorul.”

Ăsta a lu’ Anthropic o fost pe locul 17 din peste 2.000 de candidaţi, al doilea din Baroul Cluj şi nici nu o învăţat nimic în noaptea dinainte. Nu scriu acuma despre cum Claude şi cu fraţii lui o să arunce juma din avocaţii mediocrii în şomaj, nici despre clienţii care mă verifică pe prompturi, că iese prea lung. Plus că citeşte fraieru’ ăsta şi mai pune o linie la planul lui de distrugere a lumii.

Ce vreau să spun acuma că dacă căutăm să angajăm în avocatură maşini perfecte de făcut grile, le-am găsit. 100 de dolari pe lună la băieţi şi ai maşina perfectă. De zeci de ori mai rapidă decât maşinile umane pe care încercăm să le creăm în patru ani de facultate (Claude o făcut testul în 4 minute şi nici măcar nu i-am dat cel mai puternic model sau cel mai aspru efort, l-am lăsat să fie pe chill); de n ori mai ieftin, fără zile de concediu, fără work-life balance. Mă rog, nu poate merge să fie mobilă la audieri la miliţie sau să lase la aprecierea instanţei în sală, dar io zic să mai stăm 4 ani, să scoată chinejii şi nişte roboţi care fac altceva în loc să alerge şi reluăm discuţia cu mersul în sală.

Totuşi, eu nu cred că avocatura va dispărea şi nici că o să devenim inutili, că o scrie Chat acţiunea, Gemini întâmpinarea şi o să judece Claude (ăsta pare mai serios şi mai puţin exuberant), iar Grok (că ăsta pare prost şi procesoman) o să facă cererile aberante, pe care le respinge şi Haiku pe tokeni minimi. Cred că avocatura va rămâne (chiar dacă mulţi dintre avocaţi slabi vor dispărea) şi că este necesară. Necazul este că nu părem să vrem să căutăm avocaţi stagiari care să ştie altceva decât ştie Claude mai bine decât ei şi cred că e timpul să ne trezim.

Trezirea nu poate veni decât de la INPPA. Nu trebuie cerută facultăţilor de drept, care trebuie să formeze ce cere piaţa. Dacă piaţa cere maşini perfecte de făcut grile, asta vor încerca să formeze facultăţile. Când piaţa va cere altceva, putem muta discuţia critică către formarea din şcoală, dar deocamdată eu nu mă pot duce la şcoală să încerc să formez altceva, câtă vreme copiii ăia vor vedea roba numa dacă învaţă că există doar adevărat sau fals, iar „depinde” e o grilă interpretabilă, care nu poate exista.

PS. Pentru respectarea transparenţei, textul l-am scris io singur singurel, da’ poza o făcut-o Gemini, că ăsta nu prea ştie drept, dar e bun la chestii din astea de artă.