Citesc consternat comunicatul sau ce dracu’ este al Formului Judecătorilor (şi procurorilor) din România, în care magistraţii reuniţi sub denumirea asta se isterizează pe motiv de isterie cu privire la protocoalele declasificate recent. Tot ei stăteau pe trepte la CAB să îl protejeze pe procurorul general de evaluare. Tot ei au stat pe trepte să o protejeze pe doamna procuror şef DNA de la acel moment de demitere. Bănuiesc că printre ei sunt şi oameni de bună credinţă pe care i-o luat valul şi merg cu turma, nu doar gener.., colon.. ptui drace, magistraţi oneşti interesaţi de bunul mers la UM.., pardon, al justiţiei.
Pentru ăştia din urmă, singura propunere pe care o am este ca jurământul pe care l-au depus să fie inlocuit cu altul, mai actual: “Jur credinţă Patriei mele, România! Jur să-mi apăr țara chiar cu preţul vieţii. Jur să respect constituţia, legile țării şi regulamentele militare. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!“
Pe ceilalţi, i-aş ruga să se gândească un pic şi să îşi răspundă cinstit la câteva întrebări simple:
- O fost ok ca dl. Niţu să fie demis (cu mantă, prin începerea urmăririi penale) brusc şi dintr-o dată, fără o evaluare, fără nimic? Cred că mai ţineţi minte că omul a fost pus sub acuzare pentru că a circulat cu coloana oficială, de parcă trebuia să meargă cu uberul. Acu o vreme o fost clasat, ieri o zis ICCJ că fapta nu există. O stat careva atunci cu hârtiuţe în mânuţă pe scări să îl apere pe om? Numa’ întreb…
- Ăia care sunteţi procurori, bănuiesc că aţi trimis în judecată oameni pentru fals pe motiv că or semnat acte false, redactate de altcineva, nu? Ia întrebaţi câţi dintre colegi au confirmat procese verbale de transcriere redactate de un ofiţer SRI, dar semnate în fals de un poliţist. Ştiţi că falsul e infracţiune, nu? Că celebrele chestiuni tehnice inludeau şi selectarea convorbirilor şi transcrierea lor. De legal ce era, astea nu le semna ofiţerul SRI, ci ofiţerul de poliţie şi le confirma un procuror. În fals, fraţilor. Comis de un magistrat. Ştiţi cum se sancţionează asta, nu, că aţi absolvit INM şi ştiţi pedepsele pentru fals şi pentru inducerea în eroare a organelor judiciare? Ăia care aţi făcut-o, vă ţăţăie un pic fundul? Numa’ întreb.
- Staţi toată ziua cu statul de drept în gură. Este stat de drept ăla în care, fără a exista vreo lege, serviciile secrete urmăresc procesele şi decid care probe sunt relevante şi care nu, precum şi ce arătăm apărării şi ce nu? Este stat de drept ăla în care proceduri de urmărire penale sunt reglementate prin acte secrete? Dacă actele alea erau beningne, de ce or fost secrete? De ce or minţit o grămadă de oameni că nu există? Numa’ întreb: dacă aţi ajunge vreodată acuzat de vreo infracţiune, v-ar face plăcere să fiţi anchetat în felul ăsta? Nu de alta, dar am avut mulţi clienţi magistraţi, care au avut brusc o relevaţie când au schimbat poziţia în sala de judecată, dincolo de bară. Ia, luaţi-vă 10 minute de concediu şi gândiţi-vă cum ar fi să fiţi voi în situaţia aia.
- Când veţi vorbi să spuneţi ce se întâmplă real în parchete şi în instanţe? Când nu va mai fi nevoie de presiuni politice ca să scăpăm toţi de neguleşti şi o grămadă ca el? Îi ştiţi, dar îi protejaţi prin tăcere, deşi sunt infractori. Trimiteţi oameni în judecată şi îi condamnaţi pentru mărturie mincinoasă, dar vă suiţi pe trepte pentru cea care a spus că la Ploieşti este elită, că nu se falsifică probe şi că denunţul din Moldova e al unui martor protejat…
Mai sunt, dar măcar la astea ar trebui să vă răspundeţi. Mă refer la copiii de la INM, la cei care încă nu ştiu cum arată cioara vopsită. La restul, le-a răspuns Dumbra..,, pardon, soarta demult.