După Wikipedia, struţul este o pasăre. Personal, mi se pare un pic stupid să-i spunem pasăre, că nu ştie să zboare. Pe de altă parte, ar fi destul de greu să zboare numa’ din aripi, la ce gabarit are. În schimb, fuge a dracu’ repede pe ambele sensuri. Adică, dacă fuge după ceva de mâncare, bagă 70 pe oră. Dacă fuge de duşmani, o duce o juma’ de oră cu peste 50 km/oră, chestie care îi asigură supravieţuirea. În esenţă, nu luptă. De când o descoperit că ajunge la 70 pe oră în 3 secunde, nu o mai pierdut nicio luptă.

Capul este mic, inclusiv pentru o pasăre. Nu are nevoie, plus că asta ajută la caracteristica de care voi vorbi la final. Ochii îi sunt însă foarte mari şi curioşi. Vede bine orice sursă de papa de la distanţă şi bagă cu 70 pe oră până acolo. În egală măsură, ochii îl ajută să se uite cu îngrijorare de la distanţă la orice se întâmplă în savană, inclusiv atunci când hienele atentează la penajul vreunui confrate.

Masculul are pene albe mai ales la baza pieptului, în rest mai mult negre. În trecut penele erau foarte apreciate. În prezent, nu mai sunt atât de apreciate.

Glasul struţului este foarte puternic, fiind asemănător cu cel al unui leu. Din păcate, acest glas puternic se aude numai în perioada împerecherii, în rest struţul este complet tăcut.

Dar ceea ce îl face faimos este gestul pe care struţul îl face atunci când vede un pericol de care nu mai poate să fugă. Când hienele l-au înconjurat, ca să nu vadă cu ochii ăia mari ce o să păţească, struţul bagă capul în pământ. De regulă, după ce l-o băgat, nu mai apucă îl scoată, moare aşa, cu capul în pământ.