Cu calu la teve

Era bancul ăla old school, cu un ţăran care duce un cal la târgul de animale şi vine careva la el şi întreabă:

– E tânăr calu’?

– Nu, bre, e bătrân ca dracu’.

– Da’ mai trage?

– Mai trage pe dracu să-l ia. Nici dinţi nu mai are-n gură.

– Băi, bre, tu vrei să vinzi calu ăsta?

– Nu, l-am adus numa să-l vadă lumea, să-l fac de ruşine.

Io cred că de aia o pus-o în Guvern pe doamna aia cu spitalul privat, că altfel nu-mi explic. Mie mi se pare că a făcut treabă bună cu acea asociaţie, a reuşit să adune o grămadă de bani, a făcut ceea ce statul nu a fost în stare de atâta vreme. Mi se pare lăudabil. Totuşi, dacă un om face un lucru bun sau e bun la ceva, nu înseamnă automat că e competent la tot ce mişcă. Stăm şi ne uităm la tenismeni care vorbesc despre mediu, de parcă dacă ai câştigat Roland Garros înseamnă că eşti şi doctor în biologie, ori la actori buni vorbind despre sistemul de justiţie. Mă rog, l-am pus pe unul preşedinte nu pe motiv că am crezut că e competent, nesecurist, ci pentru că acum 30 de ani o fost bun la mate. De parcă candida de şef la asociaţia matematicienilor expiraţi.

Mi se pare că aşa suntem şi aici. Au luat-o pe femeia aia, care a făcut o treabă lăudabilă, şi au pus-o în Guvern, cică să fie cea cu drujba, să reorganizeze statul. Iar primul lucru la care s-a gândit ea, a fost să dea cu hate la judecători. Acuma, dacă din postura de şef de asociaţie, sau de persoană pur privată poţi să ai şi păreri proaste, că e un drept fundamental să fii prost, din postura de al 5-lea vice prim ministru, nu prea ai dreptul fundamental să fii prost. Lu’ doamna aia nu i-o spus nimeni că, din momentul în care eşti în funcţii de genul ăla, tu nu mai eşti un simplu ciuri buri, ci eşti statul român. Iar statul român nu poate fi prost.

Nu îi apăr neapărat pe magistraţi, am mai spus că am păreri împărţite cu privire la subiectul pensiilor lor. Constat numa’ că vrem să reorganizăm statul cu o persoană care e atât de inteligentă, încât nu realizează că nu e pe persoană fizică în piaţa Victoriei şi nu stă la o cafea cu un ziarist la care să dea cu hate cum vrea ea. Ci exprimă o poziţie oficială a guvernului. În plus, constat că doamna aia nici nu ştie cum mă-sa funcţionează statul şi banii lui(noştrii, discutabil….). Una era să spună, în stilul lui legendar al lui Copos, „n-am, bre, n-am”, alta e să spună „luaţi bani de la gura copiilor, a spitalelor” şi a alocaţiilor pentru partide politice (asta ultima e de la mine, să trăiască naşu mare şi AEP-ul.

Părerea mea e că doamna aia (am uitat cum o cheamă) ar trebui dată afară, să se întoarcă la ceea ce ştie să facă şi chiar îi iese. Din poziţia aia, poate să spună ce vrea despre pensiile magistraţilor, că are libertate de exprimare. Dacă nu o dă nimeni afară, măcar să îi explice cum funcţionează statul şi bugetul. Şi că plăţile de salarii, pensii, alocaţii, cheltuieli sociale, investiţii, prostii, şpăgi internaţionale, ajutoare de stat şi alte rahaturi nu se fac în manieră descrisă de ea.

Trecând din colţul roşu în colţul albastru în meciul deceniului între puterile statului, cred că suntem în acelaşi registru. Pe persoană fizică, poţi să faci plângeri penale, inclusiv din alea nefondate sau fără niciun sens. E dreptul tău fundamental, după cum zicea şi procuroru’ ăla de la cesemeu. În numele CSM-ul însă, nu e chiar aşa, pentru că şi cesemeu e tot o instituţie, e tot statul. CSM-ul nu are niciun drept fundamental, nici măcar pe ăla de a fi coleric. Numa persoanele private au drepturi fundamentale, mi se pare că refuzăm să pricep asta.

Înţeleg perfect că s-au săturat să o ia gioale, probabil că şi io aş fi coleric în locul lor. Înţeleg că e stupid că vedem non stop grafice cu vârste de pensionare prin Europa la juzi, dar ne facem că nu vedem că imensa problema bugetară sunt poliţiştii, militarii şi securiştii care ies la pensie tot la 50 de ani şi tot cu pensii speciale. Îi drept că mai mici, dar şi sunt şi mult, mult mai mulţi. Judecătorii măcar au o minimă justificare pentru vârsta aia de pensionare juvenilă, că unii chiar au foarte mult de lucru în condiţii dificile. Nu chiar toţi, iar imensa parte a procurorilor sigur nu, dar trecem peste. Pentru securişti şi la restul oamenilor în uniforme chiar nu este vreo justificare. Adică, di ce dracu ăla care s-o stresat masiv 25 de ani să stea de la pază la detectorul de metale din instanţă, ăla care o lucrat 25 să cumpere uniforme militare sau cel care o căutat după apă în bagaje la aeroport, cel care o stat la calculator să transcrie procese verbale de ascultare pe care să le semneze apoi un procuror iese la pensie la 50 de ani? E aberant. Înţeleg că e fucking frustrant că numa’ tu să fii ăla care sparge aiurea banii statului român, iar doamna Anaconda să fie în retragere la 50 în mod legitim. Pricep.

Pricep şi că e nasol ca orice decizie nepopulară iei, mai ales la ICCJ sau la unele curţi de apel, să fii ăla care o ia la pateu. Pricep şi că mai e frustrant că eşti şi în poziţia în care nu poţi replica. Pricep că e foarte nasol ca dacă îl achiţi pe un „corupt”, tu să fii de vină, nu idiotu care l-o trimis în judecată aiurea, iar tu ai achitat un nevinovat. Nu ai „scăpat” un infractor, ci ai apărat un nevinovat faţă de nişte acuzaţii eronate sau, uneori, abuzive. Pricep.

Dar chiar cred că o justiţie raţională respiră de vreo 3 ori şi apoi se mai gândeşte dacă să facă plângeri penale instituţionale colerice, care nu au niciun fundament juridic în ele. Pe persoană fizică, da, se pot face.

Chiar cred că juzii ar trebui să facă două, trei lucruri importante. Pun mai jos lista, poate dau vreo idee bună:

1. Să adune ceva bani prin chetă şi să angajeze o firmă de PR bună care să îi înveţe un pic cum se comunică cu opinia publică, că opinia publică nu sunt justiţiabilii din sală, şi nici nu se emoţionează la lamentări pe facebook.
2. Să adune ceva bani şi să angajeze nişte avocaţi buni să îi dea în judecată, pe persoană fizică, pe toţi proştii semnificativi care aruncă cu lături. Aş da în judecată şi Guvernul sau statul pentru că prin agenţii săi alimentează campania asta şi bagă prea constant rahat în ventilatorul presei şi al facebook-ului.
3. Ştiu că asta nu tare are şanse reale de a se face, dar cred că juzii trebuie să se rupă de procurori, pentru că nu sunt în aceeaşi barcă la hate şi nici nu ar trebui să fie.
4. Să negocieze o variantă de compromis pe pensii (că acolo nu e regulă cum e acuma, orice judecător raţional trebuie să accepte asta) şi să se asigure că nu îi va beli nimeni la salarii (că alea chiar sunt justificate azi, cel puţin la judecători)

Aaaa, şi să ceară agresiv demiterea ăleia pe care au dus-o la teve numa să o facă de ruşine.

În plus, poate să încerce să puncteze şi la altele în faţa opiniei publice, să nu se mai vadă că singurul lucru care îi agită sunt banii de pensii. De exemplu, să facă scandal faţă de încercările de restauraţie agresivă a vremurilor de acum 10-15 ani, cu sereii în strategii de justiţie şi alte aberaţii.

PS. Şi să nu mai protesteze prin grevă, că aia chiar nu ajută la câştigarea războiului.