Am tot scris şi spus că, după mine, cel mai periculos lucru pe care îl poate face vreun guvern este acela de a ajunge la concluzia numai el ştie ce e bine şi că oricine i se opune trebuie redus la tăcere. Este cel scurt către democraţiile originale şi extrem de funcţionale de tipul Rusiei, în care orice persoane are un sentiment de securitate crescut în relaţiile sale cu statul. Sunt perfect de acord că avem un sistem judiciar oribil, compus în proporţie uriaşă din persoane lipsite de competenţele juridice, morale şi umane necesare pentru slujba de judecător. Sunt de asemenea de acord că o bună parte din jurisprudenţa instanţelor este aberantă. Cred că o mare din judecători nu au ce căută pe acele podiumuri pe care sunt suiţi, iar viitorul noilor inemişti sună parcă şi mai rău decât prezentul. În egală măsură, prefer să avem o justiţie proastă, coruptă şi lipsită de responsabilitate, decât să nu mai avem deloc. Prefer ca, dacă statul are vreo problemă cu mine, ea să fie rezolvată de un judecător, că poate am noroc şi pic la unul care ştie carte şi care e dispus să facă şi altceva decât să îşi păzească fundul. N-oi avea şanse prea mari, dar tot sunt mai mari decât nimic.
Chestia asta pare să fi enervat la maxim toate guvernele, dar parcă mai abitir ca niciodată pe ăsta de-l avem acuma. Guvernul Boc pare decis să anuleze orice şansă ca vreun litigiu pe care îl am cu statul să fie judecat altfel decât îi convine statului. Cel mai recent exemplu, celebra recalculare a pensiilor speciale.
S-o luam istoric.. La un moment dat, la oarecari presiuni venite de la UE, guvernul se hotărâşte să dea pensii speciale unor categorii de persoane. Aleg la întâmplare grefierii, pentru că au legătură cu justiţia, dar discuţia e până la urmă identică. Bun, deci, grefierii se trezesc brusc cu o pensie calculată de o manieră extrem de avantajoasă pentru ei. Anul trecut, se scarpină guvernul în cap şi ajunge la concluzia că nu avem bani. Preşedintele se scarpină şi el în cap şi ne anunţă la teve că sunt unii – gen, grefierii – care au pensii nesimţite. De parcă, ei şi le-ar fi acordat singuri şi nu au avut bunul simţ să stabilească un cuantum mai redus…
În fine, guvernul pricepe aluzia subtilă şi îşi asumă răspunderea pe o lege prin care bunul simţ este restabilit şi pensiile grefierilor sunt reduse cu mai mult de jumătate, până la 80% în majoritatea cazurilor. Ni se povesteşte despre criză, iar partidul la putere face o demonstraţie de forţă şi nu participă la votul din procedura de asumare a răspunderii. În acest fel, specific democraţiilor solide, voinţa guvernului ajunge lege, în urma unui vot la care aproape juma’ de parlament a votat contra, iar un pic peste juma’ de legislativ nu a votat. Să-i dea Domnu’ sănătate la ăla care o avut ideea asta genială cu asumarea răspunderii guvernului, că altfel trebuia supusă legea la vot şi cine ştie ce ieşea, de nu mai ieşeam din criză niciodată…
Apare însă o problemă: Curtea Constituţională, pe care o mâncase în cur să afirme de vreo 3-4 ori că o lege care reduce pensiile în plată nu e constituţională, iar reducerea poate fi făcută doar pentru persoanele care urmează să iasă la pensie. Destul de nasol, dar niciun obstacol nu e de neînlăturat când există voinţă politică. Se creează, la distanţă de vreo 5 minute, teoria pensiilor contributive şi necontributive, de parcă vreun pensionar îşi ia banii pe care i-a dat statului anterior în cursul vieţii sale. Sau de parcă teoria asta are vreo legătură cu retroactivitatea legii. Cu această teorie, judecătorii de la CC ajung la concluzia că pensiile grefierilor şi ale altora pot fi reduse, că nu sunt contributive. Ale magistraţilor, nu, pentru că despre ei scrie în Constituţie şi, în consecinţă, nu li pot reduce retroactiv pensiile. Destul de logic şi coerent.
Bun, la atac: casele de pensii emit noile decizii, iar grefierii iau cu asalt instanţele contestând hotărârea de guvern 737 care stabilea normele de aplicare a legii şi noile decizii de pensionare. Uşor, uşor încep să câştige procese. O grămadă de instanţe admit cereri de suspendare a HG ori a noilor decizii de pensionare, unele instanţe anulează HG etc. O mare parte din pensionari obţin în instanţă repunerea în plată a pensiilor nesimţite. Multe din hotărâri sunt irevocabile, altele sunt pe rolul instanţelor prin recursuri. Per ansamblu, 1-0 pentru justiţie în meciul cu Guvernul. La pauză.
Tacticienii din palatul Victoria nu puteau lăsa însă lucrurile să rămână aşa, pentru că li se pare inadmisibil tupeul maxim al judecătorilor de a decide că nu ai voie să tai pensia unui om, pe care tot tu ai dat-o de bunăvoie. Probabil că acum regretă că nu s-a forţat şi reducerea pensiilor magistraţilor, în baza principiului dacă-i bal, bal să fie. În consecinţă, vin cu o idee genială şi acum vreo câteva zile se adoptă o ordonaţă de urgenţă care stabileşte că pensiile grefierilor se recalculează din nou, ignorând orice hotărâre judecătorească, pe baza aceleaşi metodologii ca şi cea din HG 737. La mişto, se trece acolo că recalcularea se poate cere de pensionari, iar dacă nu se face din oficiu.
Şah mat, iar meciul este câştigat de guvern, care îşi impune voinţa. Au fost mai şmecheri de data asta. Deşi iniţial au adoptat metodologia prin HG, acum s-au gândit că e mai sănătos să o facă prin OUG. Spre deosebire de HG, ordonanţa nu poate fi anulată de instanţe decât dacă Curtea Constituţională constată că aceasta este neconstituţională, iar teoria necontributivităţi e pe ţeavă. Ordonaţa nici nu mai poate fi suspendată pe art. 14 ori 15 din legea contenciosului. E drept că ordonanţa trebuie să treacă prin parlament, dar în primul rând vine vacanţa în Palatul Poporului, iar în caz de necaz există din nou varianta asumării răspunderii pentru legea de aprobare a ordonanţei. Se mai mobilizează odată majoritatea să nu voteze şi va fi bine.
Ce mi se pare cel mai trist din această poveste este, dincolo de drama persoanelor afectate de situaţia asta, e că nimeni nu pare să realizeze că guvernul ignoră din nou justiţia. Instanţele au pronunţat hotărâri irevocabile pe care noua ordonanţă le ignoră. Sunt mii de procese pe rol care tocmai au rămas fără obiect. Cred că precedentul este extraordinar de periculos şi cred că justiţia trebuie să reacţioneze pe măsură. Este absolut inadmisibil pentru un stat care se vrea un stat de drept să permitem ca, ori de câte ori guvernului nu îi convine ce decid instanţele de judecată, să adoptăm o nouă ordonaţă sau lege prin care să trimitem justiţia în genunchi la colţ, să o lăsăm să se ocupe de prestaţii tabulare şi de infracţiuni de furt. România se vrea a fi un stat de drept, iar într-un stat de drept o hotărâre judecătorească este ca Biblia într-un stat canonic. De aia se numeşte stat de drept, nu stat de guvern. Avem o alegere simplă: fie acceptăm situaţia asta – care e un simplu exemplu – fie ne rugăm de dl. preşedinte să vorbească la guvern să propună ăia şi modificarea art. 1 din Constituţie, unde scrie drăcia cu statul de drept. Măcar să nu mai fim ipocriţi. Scriem acolo frumos că nicio decizie a guvernului nu poate fi contestată decât eventual la televizor, iar cui nu-i convine nu are decât să îşi exercite dreptul fundamental de a-şi stabili reşedinţa în altă parte. Guvernul va decide şi cine stinge becul…